Cred că aţi observat că astăzi a căzut prima zăpadă de anul acesta…Ningea de când am plecat de la şcoală, dar am avut ceva treabă prin casă şi când m-am dus la fereastră…am văzut totul alb. Am remarcat că nu am fost aşa încântată ca în alţi ani şi asta m-a întristat puţin. Nu ştiu de ce, dar anul acesta nu prea am spiritul de sărbătoare...o fi de vină criza, care m-a făcut şi pe mine să mai reduc bugetul cheltuielilor sau pur şi simplu blazarea…nu ştiu.
Sau o fi faptul că nu-mi plac iarna, gerul şi cu atât mai puţin Bucureştiul în acest anotimp. Când mă gândesc la mocirla de pe străzi, la blocajele în trafic, la munţii de zăpadă de pe marginea străzii…mă apucă groaza. Sper să nu fie o iarnă atât de grea ca cea de anul trecut, când efectiv mă apuca disperarea când vedeam că iar ninge. Abia se curăţa strada şi se aşternea un alt covor gros de nea. Au fost zile în care am deschis drumul printr-un strat de zăpada ce-mi ajungea până la genunchi. Se pare că nimeni nu mai mersese pe acolo pâna la ora 7 dimineaţa, când treceam eu.
Totuşi, trebuie să recunosc, sărbătorile nu au farmec fără zăpadă şi sper să ajung totuşi sa mă bucur de ea. Mi-amintesc că într-un an ninsese foarte mult de Revelion şi oraşul era de basm pentru că totul, până şi fiecare crenguţă a copacilor, era îmbrăcat în alb. După ora 12 am ieşit pur şi simplu la plimbare să mă bucur de peisajul feeric.
Sper să mai retrăiesc momente de genul ăsta şi sa-mi revină spiritul sărbătorilor…să mă bucur de iarnă. Vă doresc şi vouă acelaşi lucru!
Sau o fi faptul că nu-mi plac iarna, gerul şi cu atât mai puţin Bucureştiul în acest anotimp. Când mă gândesc la mocirla de pe străzi, la blocajele în trafic, la munţii de zăpadă de pe marginea străzii…mă apucă groaza. Sper să nu fie o iarnă atât de grea ca cea de anul trecut, când efectiv mă apuca disperarea când vedeam că iar ninge. Abia se curăţa strada şi se aşternea un alt covor gros de nea. Au fost zile în care am deschis drumul printr-un strat de zăpada ce-mi ajungea până la genunchi. Se pare că nimeni nu mai mersese pe acolo pâna la ora 7 dimineaţa, când treceam eu.
Totuşi, trebuie să recunosc, sărbătorile nu au farmec fără zăpadă şi sper să ajung totuşi sa mă bucur de ea. Mi-amintesc că într-un an ninsese foarte mult de Revelion şi oraşul era de basm pentru că totul, până şi fiecare crenguţă a copacilor, era îmbrăcat în alb. După ora 12 am ieşit pur şi simplu la plimbare să mă bucur de peisajul feeric.
Sper să mai retrăiesc momente de genul ăsta şi sa-mi revină spiritul sărbătorilor…să mă bucur de iarnă. Vă doresc şi vouă acelaşi lucru!
Nici la mine nu prea se simte spiritul de sarbatoare...si entuziasmul ca vine mosul...poate atunci cand o sa fiu in vacanta o sa simt mirosul bradului....sau emotia ajunului..dar pana atunci inca incerc sa ma trezesc dimineata sa merg spre scoala....eu sper ca pana atunci sa nu avem suprize neplacute spre scoala:)
RăspundețiȘtergere