Vă amintiţi că zilele trecute vă spuneam că nu mă anim deloc cu spiritul sărbătorilor. Şi totuşi m-am mobilizat şi am făcut bradul. Îmi place să-i văd seara luminiţele multicolore. Am făcut curăţenie, ordine şi disciplină şi apoi bradul. Aşteptam nerăbdătoare să vină fratele meu de la Londra. Şi…bineînţeles că n-a ajuns, că la Londra e vifor. Iar ăia de pe Heathrow n-au mai văzut aşa ceva. Au fost luaţi pe nepregătite şi nu fac faţă situaţiei. Sau cine ştie ce se întâmplă acolo de nu mai reuşesc să reia traficul normal…Asta e…ghinion. Crăciunul nu e la fel cu un membru al familiei lipsă.
În fine, trebuie să mă mobilizez să mă duc măcar eu la ai mei…un exemplar…chiar dacă nu cel aşteptat…pentru că pe mine m-au mai văzut, pe când fratele meu e ca fiul risipitor când se întoarce acasă.
Nu mă anim nici în privinţa asta din două motive. Nu mă încântă drumul cu autocarul sau trenul…nu ştiu ce variantă voi alege pentru că în perioada asta sunt foarte aglomerate. Dar o să-mi pun căştile în urechi, ca de obicei, şi o să ignor conversaţiile grobiene din jurul meu. Ba chiar cred că o să corectez nişte teze…ca să par o persoană ocupată şi să nu-i treacă nimănui prin cap să se converseze «amabil» cu mine. E adevărat că şi aici e un risc. Există persoane care au rămas cu sechele din liceu şi care-şi bagă nasul în lucrările mele şi comentează pe seama notelor pe care le dau. Mi s-a părut foarte amuzant prima dată. De multă vreme, însă, am adoptat o altă modalitate de a corecta…pe diagonală…adică un subiect la toate lucrările şi tot aşa. Oamenii nu prea pricep ce fac. Şi tot aşteaptă să dau note…şi, dacă văd că nu fac asta, se plictisesc şi cedează. Reuşesc să corectez foarte bine într-o călătorie cu trenul sau autocarul pentru că atenţia mea nu poate fi distrasă de nimic. Şi uite aşa…văd şi o parte bună în călătoria asta…mai scap de teze.
Odată ajunsă la destinaţie…intervine o altă luptă…cu ispitele culinare. Nu ştiu cum o să fac să scap cu bine şi anul acesta de kilogramele în plus de sărbători. Mai ales că va trebui să ţin şi locul fratelui meu la masă (glumesc). Ar trebui să fac ceva mişcare şi sper să reuşesc. Oricum…e cazul ca după sărbători să mă apuc iar de o dietă ca să-mi reintru în ritm şi formă. Parcă nu mai sunt eu dacă nu mai ţin o dietă :)Bine, bine…ştiu teoria…că ar trebui să mănânc sănătos tot timpul…dar mai am şi eu scăpări…
În fine, Crăciunul pare ratat din punctul meu de vedere…fratele mai anima atmosfera acasă, la ai mei…Teoretic…aş avea mai mult timp de scris pe aici…practic nu o să pot pentru că nu o să am acolo conexiune la internet…nu m-a preocupat niciodată să am...Aşa că...ne reîntâlnim după Crăciun. Până atunci vă doresc vouă un Crăciun fericit alături de cei dragi (în formaţie completă), să vă bucuraţi de căldura şi bucuria din familie!
În fine, trebuie să mă mobilizez să mă duc măcar eu la ai mei…un exemplar…chiar dacă nu cel aşteptat…pentru că pe mine m-au mai văzut, pe când fratele meu e ca fiul risipitor când se întoarce acasă.
Nu mă anim nici în privinţa asta din două motive. Nu mă încântă drumul cu autocarul sau trenul…nu ştiu ce variantă voi alege pentru că în perioada asta sunt foarte aglomerate. Dar o să-mi pun căştile în urechi, ca de obicei, şi o să ignor conversaţiile grobiene din jurul meu. Ba chiar cred că o să corectez nişte teze…ca să par o persoană ocupată şi să nu-i treacă nimănui prin cap să se converseze «amabil» cu mine. E adevărat că şi aici e un risc. Există persoane care au rămas cu sechele din liceu şi care-şi bagă nasul în lucrările mele şi comentează pe seama notelor pe care le dau. Mi s-a părut foarte amuzant prima dată. De multă vreme, însă, am adoptat o altă modalitate de a corecta…pe diagonală…adică un subiect la toate lucrările şi tot aşa. Oamenii nu prea pricep ce fac. Şi tot aşteaptă să dau note…şi, dacă văd că nu fac asta, se plictisesc şi cedează. Reuşesc să corectez foarte bine într-o călătorie cu trenul sau autocarul pentru că atenţia mea nu poate fi distrasă de nimic. Şi uite aşa…văd şi o parte bună în călătoria asta…mai scap de teze.
Odată ajunsă la destinaţie…intervine o altă luptă…cu ispitele culinare. Nu ştiu cum o să fac să scap cu bine şi anul acesta de kilogramele în plus de sărbători. Mai ales că va trebui să ţin şi locul fratelui meu la masă (glumesc). Ar trebui să fac ceva mişcare şi sper să reuşesc. Oricum…e cazul ca după sărbători să mă apuc iar de o dietă ca să-mi reintru în ritm şi formă. Parcă nu mai sunt eu dacă nu mai ţin o dietă :)Bine, bine…ştiu teoria…că ar trebui să mănânc sănătos tot timpul…dar mai am şi eu scăpări…
În fine, Crăciunul pare ratat din punctul meu de vedere…fratele mai anima atmosfera acasă, la ai mei…Teoretic…aş avea mai mult timp de scris pe aici…practic nu o să pot pentru că nu o să am acolo conexiune la internet…nu m-a preocupat niciodată să am...Aşa că...ne reîntâlnim după Crăciun. Până atunci vă doresc vouă un Crăciun fericit alături de cei dragi (în formaţie completă), să vă bucuraţi de căldura şi bucuria din familie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu