Ce aţi primit azi?

Azi am reuşit: am făcut un cadou pentru suflet :) Prietena mea cea mai bună îşi aniversează astăzi onomastica şi am vrut să-i fac o surpriză. De multă vreme cadourile noastre nu mai sunt o supriză pentru că, de obicei, ştim ce ne dorim şi chiar spunem…Însă, deşi sunt o fiinţă foarte practică, uneori aş vrea să mai fiu luată prin suprindere…

Asă că m-am gândit să-i fac o mică surpriză pe lângă cadoul « serios » ce va să vină. Ştiam că-şi doreşte de multă vreme o cizmuliţă roşie care se agaţă prin casă pentru cadouri de la Moşu’, aşa că i-am luat una şi i-am pus în ea bomboane de ciocolată. Ştiu, de asemenea, că e mare amatoare de dulciuri şi salivează de câte ori vede ciocolată şi prăjituri. Pentru că noi avem cheile de la casa fiecăreia, mi-am permis să merg la ea acasă şi să-i las cadoul agăţat la vedere, înconjurat de postituri haioase, cu mesaje de suflet. Le-a găsit când s-a întors de la serviciu şi s-a distrat copios. Ea are puterea să se bucure cu adevărat de orice gest frumos şi mai ales de surprize. În alt an am mers tot aşa, pe neaşteptate, la ea şi i-am dus un minibrăduţ pe care l-am împodobit pentru că ştiam că e tristă că nu are brad.

Mi-amintesc că am avut şi eu parte de aşa ceva, dar nu m-am bucurat cum o face ea. Cum se întâmplă de obicei, apreciem cu adevărat ceva doar după ce nu-l mai avem. Când un bărbat din viaţa mea a vrut să-mi facă o surpriză de Moş Nicolae, punându-mi un maimuţoi mic de pluş în ghete, m-am stăpânit să nu fac o grimasă. Nu conta că pe el scria « love », mie mi se părea kitschos şi lipsit de valoare. Dar nu era aşa. Cadourile au valoarea pe care i-o dau cei care le dăruiesc. Contează intenţia cu care au făcut darul ăla, ce au vrut să transmită prin el, iar « primitorii » ar trebui să simtă asta. Dar…ca o altă dovadă că sărbătorile şi-au pierdut dimensiunea spirituală de altădată…nici darurile nu ne mai bucură decât dacă sunt consistente şi sunt exact ce ne-am dorit. De ce nu ne mai mulţumim doar cu bucuria de a primi ceva oferit din inimă? Când am devenit oare atât de mercantili?

Ştiţi vorba aia: nemulţumitului i se ia darul? Ei…asta sunt eu. În dimineaţa asta, prima întrebare pe care mi-au pus-o copiii a fost « doamna, ce aţi primit de la moşu’». Răspuns….pauză. Las’ că nu-i timpul trecut şi vine celălalt moş…mai generos…Moş Crăciun :)