Momentul bilanţului…

Tiptul…tiptil..şi anul acesta se duce şi vine cu paşi repezi următorul. De fiecare dată …pe la finalul anului mă apuc să fac bilanţul..să decid dacă a fost un an bun sau mai slab, dacă am realizat ceea ce mi-am propus…ce mi-aş dori pentru anul următor. În concluzie, pentru mine vine momentul bilanţului.

Pentru voi cum a fost anul acesta? O să-mi vorbiţi probabil despre criză. Pe unii ne-a lăsat cu mai puţini bani, pe alţii fără serviciu, pe alţii chiar fără speranţă…Dar sunteţi sănătoşi? Aveţi pe cei dragi pe lângă voi? Sunteţi îndrăgostiţi? Cineva vă mângâie seara înainte de culcare – persoana iubită sau Dumnezeu? Atunci mai există motive de fericire, motive de speranţă, motive pentru a aştepta anul următor…

Până atunci ne aşteaptă Revelionul…o altă sărbătoare care nu prea îmi mai place pentru că se cheltuie nemăsurat şi eşti parcă forţat, vrei nu vrei, să te simţi bine. Cu o lună înainte eşti întrebat de toată lumea unde faci Revelionul sau mai bine-zis unde pleci. Nu pleci nicăieri…eşti amărât…stai acasă cu familia…deprimant…stai în Bucureşti, la un club sau restaurant…mediocru….cam aşa se evaluează…. De mult petrecerea asta nu mai înseamnă mare lucru pentru mine şi las întotdeauna decizia pe ultima sută de metri. Nu mă interesează prea mult unde se petrece câtă vreme sunt cu oameni cu care mă simt bine. Desigur, nu a fost întotdeauna aşa. Altădată…ziua asta era mult aşteptată.

Fără să credeţi că trec de la una la alta, mi-am amintit cum zilele trecute mă chinuiam să-i explic unei eleve de ce venirea toamnei trezeşte unui poet presentimentul morţii. Nu înţelegea cu niciun chip la început şi mi-am dat seama că e din cauza vârstei . Este evident că în adolescenţă toate anotimpurile au famecul lor şi toate ne par frumoase. Nici eu nu mă gândeam la trecerea timpului în adolescenţă, venirea toamnei însemna bucuria revederii colegilor, iarna era prilej de bucurie, iar Revelionul era aşteptat de fiecare dată cu emoţie. Cred că petrecerile din vremea aceea au fost cele mai frumoase. Nimic nu se compară cu încântarea pe care o simţeam pe atunci planificând şi organizând Revelionul. De pe atunci aveam veleităţi organizatorice şi puneam pe hârtie mâncare, prăjituri şi tot ce voiam să cumpărăm până în cele mai mici detalii. Singuri ne preparam friptura în casa vreunuia dintre noi, fiecare făceam câte ceva, salata bœuf, prăjituri, etc. Uneori auzeai strigându-se : «cine a făcut prăjitura asta ? » şi ridicai mâna, ca la şcoală, ca să-ţi primeşti laudele pentru cât este de bună. Petrecerea asta de Revelion devenea personalizată, personală, era unică…Dimineaţa o luam spre casă pe jos, comentând şi rememorând cele mai bune momente…

De atunci şi până acum am petrecut Revelionul în toate locaţiile posibile (de fapt, nu chiar toate, dar, oricum, diferite) şi peste tot mi se pare cam acelaşi lucru….este rece, impersonală. Singurul moment care-mi place este cel al artificiilor şi nu renunţ în niciun an la artificiile alea cele mai simple, pe care le aprindeam de când eram mică şi le ţineam în mână până se stingeau sau le aruncam, urmărind dâra de steluţe pe care o lăsau în urmă. E drept că-mi place şi să dansez şi, pentru că nu prea mai pot merge prin cluburi întrucât mă deprimă tot ce văd, profit de petrecerea de Revelion să-mi tocesc puţin pantofii, iar asta mă binedispune.

Am ajuns să cred că fiecare vârstă simte altfel ziua asta. Spre exemplu, citeam pe blogul unul cunoscut că a petrecut şi el nenumărate Revelioane, dar nimic nu se compară cu sentimentul pe care-l are când, la 12 noaptea, îşi tine în braţe pruncul adormit. Probabil că pentru părinti, cea mai mare bucurie ar fi să-şi vadă copiii în jurul mesei, pentru bunici…nepoţi, pentru îndrăgostiţi, să fie singuri, etc. Aşa că, bucuraţi-vă de petrecerea asta în acord cu vârsta pe care o aveţi şi într-un mod cât mai personal, pentru că timpul trece prea repede… Eu o să dansez cât o să pot, să mă prindă noul an bine-dispusă, plină de viaţă şi de optimism, aşa cum sunt, de fapt…Vă îmbrăţişez cu drag…sper să mai apuc să scriu anul acesta…pentru că trebuie sa fac şi pe gospodina :)