Răspunsuri pentru cititorii blogului...

În ultima vreme am dat peste o statistică specială a blogului meu...cea după surse de trafic. Nu o mai văzusem până acum...cum nu sunt eu o specialistă în ale IT-ului...Mi-am dat seama că statistica asta îmi arată cum au dat oamenii peste blogul meu, asta în cazul în care nu sunt cititori fideli. Unele căutări sunt direct legate de mine...adică numele blogului sau numele cu care mă semnez...dar altele sunt foarte amuzante şi interesante. Chiar am căutat şi eu pe Google să văd cum naiba au ajuns oamenii pe blogul meu, căutând, de exemplu: „Cum poţi afla dacă nevasta te-a înşelat când a fost domnişoară?”. Dar se pare că postările mele despre înşelat îi direcţionează pe toţi trădătorii (culmea ironiei) sau pe cei trădaţi către blogul meu. Aşa că m-am hotărăt să răspund celor care au căutat pe blogul meu diverse informaţii şi nu au găsit răspunsul potrivit, poate...
1. Domnului care vrea să ştie „cum poţi afla dacă nevasta te-a înşelat când era domnişoară” îi spun că îşi complică existenţa inutil. Păi sunt atâţia bărbaţi care sunt înşelaţi în prezent de soţii, iar dvs vreţi să aflaţi ce a făcut nevasta când era domnişoară? Bănuiesc că domnişoară înseamnă ca nu era căsătorită...atunci, daţi-mi voie să vă spun că nu v-a înşelat. Dacă eraţi într-o relaţie cu ea şi nu v-aţi prins atunci, ce mai contează acum? Câtă vreme deja aţi făcut pasul căsătoriei...Dacă sunteţi de modă veche şi vă referiţi la statutul fizic de domnişoară, fiţi sigur că nu v-a înşelat. Sau poate consideraţi că putea să vă înşele spiritual? Oricum ar fi, vă spun eu, nu mai puteţi afla decât de la ea...Nu vă bazaţi pe alţii, că lumea e rea şi invidioasă şi dacă nu v-a înşelat nevasta până acum, sigur o să se găsească vreun invidios să vă spună că sigur a făcut-o. Rugaţi-o să fie sinceră, însă, înainte de asta, găndiţi-vă bine dacă sigur vreţi să aflaţi adevărul. Nu sunteţi mai liniştit acum?
2. Celor care voiau să ştie cine e doamna din farsa cu uniforma...le spun şi lor că nu mai contează. Doamna e Chiriţa lui Alecsandri, e unul dintre personajele lui Caragiale, e o tipologie umană pe care o întâlnim în toate timpurile. De ce ne-ar mai interesa persoana, câtă vreme există dintotdeauna personajul şi l-am întâlnit în mod sigur cel puţin o dată în viaţă?
3. Altcineva a căutat „despre cum pot unii să-şi înşele propriul copil”? Păi e foarte simplu, aproape la fel de simplu cum pot şi copiii să-şi înşele proprii părinţi. Numai că şi unii şi alţii se prind la un moment dat şi atunci încep tragediile în familie. Părinţii se prefac că se iubesc şi că au o familie perfectă, „de dragul copiilor”, dar de fapt fiecare are viaţa lui în afara căsătoriei şi a familiei, iar copii se prefac că sunt copiii pe care părinţii şi doresc, dar de fapt, de la vârste foarte fragede sunt viciaţi până în măduva oaselor sau pur şi simplu se tem să se arate aşa cum sunt în faţa părinţilor, ceea ce mi se pare şi mai grav.
4. Foarte mulţi au căutat informaţii despre cicoare, ce gust are, ce efecte negative...etc. Despre efectele negative, nu ştiu mare lucru, probabil că le simte fiecare pe pielea lui...la gust se apropie de ness, dar nu e cafea, iar cunoscătorii ştiu asta. Din păcate, eu nu am un gust atât de rafinat pe cât mi-aş dori şi nu fac diferenţa între o Cola normală şi o Cola light, aşa că mi-e uşor să mă păcălesc cu o cafea de cicoare. Vă recomad ca alternativă şi Inka. Cicoarea se găseşte mai ales în magazine de tip plafar sau bio, dar Inka se găseşte la supermarket (ultima dată am luat-o de la Carrefour) şi este foarte ieftină. Pe lângă cicoare, Inka mai conţine şi orz, secară şi sfeclă de zahăr.
5. În legătură cu problemele psihice ale lui Einstein, iar mă întreb: ce mai contează? Omul a fost un geniu...toate geniile au problemele lor...doar îşi folosesc mult mai mare parte din creier decât noi, muritorii de rând. Tind să cred că informaţia era necesară pentru vreun studiu, ceva...sau pentru cultura generală...ceea ce e scuzabil... Oricum, de câte ori sunt în faţa unor astfel de situaţii îmi răsună în minte versurile din Scrisoarea I a lui Eminescu: „Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?/ Ei vor aplauda desigur biografia subţire/ Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vreun lucru mare,/ C-ai fost om cum sunt şi dânşii.. / Măgulit e fiecare/ Că n-ai fost mai mult ca dânsul.[...]Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale/ Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -/ Astea toate te apropie de dânşii... Nu lumina/ Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,/ Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt/ Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;/ Toate micile mizerii unui suflet chinuit/ Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.” Veţi spune, desigur, că sunt pedantă, dar, dacă treceţi peste asta, veţi vedea cât de actuale sunt versurile lui Eminescu şi cât de bine concentrează preocupările multor suflete mici şi chinuite, care, cred, s-au adunat în cea mai mare măsură în presa noastră (o să revin asupra acestui subiect).
6. Pentru cine a căutat pe blogul meu „acordă-mi un dans şi iubeşte-mă după”...nu am răspuns...sunt doar fermecată...:)
Îmi pare rău că nu am văzut mai de mult statistica asta deoarece cred că îmi dădea multe idei de postări. Oricum, acum am intrat în vacanţă pentru o săptămână şi, deşi am destule de făcut, sper să pot scrie mai des. Deci, vă rog, cititori fideli sau „infideli”, constanţi sau întâmplători, spuneţi-mi despre ce aţi dori să mai vorbim, ce aţi fi curioşi să aflaţi, la ce discuţie mă provocaţi? Pentru că ştiu că e destul de complicat să postaţi comentarii dacă nu aveţi un cont Google, am setat blogul astfel încât oricine să poată interveni, dacă îşi doreşte, să facă un comentariu sau să pună o întrebare. Pornesc de la premisa că nu oricine îmi citeşte blogul...aşa ca am încredere în voi şi aşteptări...