La postarea mea anterioară am primit pe blog o întrebare care merită un răspuns mai amplu…ce a devenit o postare separată, dar pe aceeaşi temă: înşelatul. Pentru cei care nu au văzut comentariul, întrebarea legată de cei care înşală era: " dacă tot nu pot să fie fideli, atât bărbaţii, cât şi femeile, de ce nu au curajul să fie singuri şi atunci să facă ceea ce doresc fără să lege pe cineva de ei, şi pe deasupra să te şi înşele…".
Dacă stau să mă gândesc doar la ce mi-au văzut ochii şi auzit urechile, sunt nenumărate motive pentru care şi cei care ştiu foarte bine că nu pot fi fideli aleg să nu fie singuri. Să enumăr doar câteva:
1. LAŞITATEA - pentru că foarte mulţi oameni se tem să fie singuri pentru totdeauna. Există persoane care ar fi cu oricine, numai să aibă cu cine să iasă în oraş, să fie văzute cu cineva la braţ atunci când ies undeva, la o petrecere, etc. De la o vârstă, presiunea asta a “însoţitorului” devine destul de mare (mai ales pentru femei) în contextul în care toţi prietenii tăi sunt cu cineva, eventual au familii, iar tu eşti tot singur. Deci, e indicat să ai şi tu un “însoţitor oficial”…ca să fii “în rândul lumii”.
2. COMODITATEA este iarăşi un motiv important, mai ales pentru bărbaţi pentru că, în sfârşit, apare cineva care să se ocupe de menaj şi să plătească facturile. De nenumărate ori am auzit în jurul meu motivele pentru care doi oameni se mută împreună: se înjumătăţesc chiria, facturile, timpul pierdut până ajungi la întâlnire, etc. Bărbaţii, mai ales, se simt foarte bine atunci când cineva are grijă de ei şi le face mâncare, le calcă, le spală, etc.
3. IPOCRIZIE – unii dintre cei care ştiu sigur că nu pot fi fideli, pozează câteodată în adevăraţi gentlemani, în cazul bărbaţilor sau îngeraşi, în cazul femeilor. Auzeam într-o zi la televizor un domn spunând că în tinereţe toate domnişoarele îi spuneau ca este al doilea iubit, ceea ce îl amuza. Puţini oameni au curajul să-şi asume ceea ce sunt, să-şi recunoască greşelile, să se prezinte măcar în faţa partenerului aşa cum sunt. Alţii pur şi simplu nu se cunosc, nu ştiu de ce sunt capabili şi de ce nu sunt capabili să facă în viaţă;
4. FAMILIA – chiar şi cei infideli simt uneori nevoia întemeierii unei familii. Cum, de regulă, femeile acceptă procrearea doar după ce văd un inel pe deget, din nou, sub presiunea ceasului biologic, sărim cu întrebarea. Aţi spune că tevatura asta cu ceasul biologic e valabilă doar pentru femei, însă aţi fi surprinşi să aflaţi cât de tare îi poate păli şi pe bărbaţi. Mi-amintesc cum un amic îmi spunea că ajunsese să viseze copii noaptea (la propriu), atât de mult îşi dorea un fiu, iar altul care-şi petrecea mai tot timpul liber cu nepoţica, din frustrarea de a nu avea propriul copil.
5. EDUCAŢIA – sunt unii oameni, mai ales bărbaţi, care au fost educaţi, prin modelul oferit de propria famile ori s-au autoeducat că nevasta e nevastă şi amanta e amantă. Astfel, ei consideră că este în firea lucrurilor să mai calce strâmb câteodată, dar totul este în regulă câtă vreme îşi tratează regeşte soţia şi familia. În societate trec drept bărbaţi model şi ei înşişi se consideră aşa;
6. DORINŢA DE SCHIMBARE – ăsta e cel mai rar dintre motivele pentru care cineva incapabil să fie fidel alege să fie cu cineva. Există şi persoane care se satură la un moment dat de viaţa promiscuă pe care au dus-o şi-şi doresc să se schimbe, să evolueze, să treacă la un alt nivel. Din păcate, asta în cazul lor devine o luptă, pe de o parte cu ei înşişi, pe de altă parte cu ceilalţi.
Lupta cu sine derivă din porniri care devin de necontrolat la un moment dat, porniri ca ale animalelor de pradă atunci când văd sângele. Fiecare dintre noi cred că mai simte uneori, când se află într-o relaţie de lungă durată, nostalgia adrenalinei pe care ţi-o dau primele întâlniri, golul în stomac, tremurul, etc. La persoanele aventuroase din fire, cred că nostalgia asta devine de nesuportat.
Lupta cu ceilalţi intervine atunci când ei te cunosc sau îţi intuiesc firea. Este de fapt o luptă cu neîncrederea lor. Cunosc un prieten care era un mare playboy, dar care s-a căsătorit şi a încercat să fie fidel. Problema a intervenit în momentul în care el a început să mai întârzie la serviciu, iar soţia, cunoscându-i trecutul, a devenit bănuitoare. A început să-l ia la întrebări, să-l controleze, să-l urmărească, să-l acuze ca o înşală. Stressul a devenit atât de mare pentru el încât nu mai voia să ajungă acasă…s-a creat un cerc vicios pentru că pe măsură ce el întârzia, ea era tot mai convinsă că are o aventură. Până la urmă au divorţat, iar după divorţ ea a rămas surprinsă că el nu umbla cu nimeni, crezând că fiind liber nu o să rateze nimic. Nu a fost aşa. Omul nu mai voia decât linişte după aşa o perioadă agitată, plus că s-a cam lecuit de căsătorie.
În concluzie, este greu pentru astfel de oameni să se schimbe, dar se poate: fie îşi doresc foarte mult lucrul ăsta şi cu voinţă sau credinţă o pot scoate la capăt (cunosc astfel de oameni care au ajuns să se călugărească, primenirea spirituală fiind cea mai puternică motivaţie), fie întâlnesc pe cineva care le dă peste cap lumea, aşa cum o ştiau ei…Indiferent cum ar fi, cel care-i va sta alături trebuie să-i acorde toată încrederea pentru că altfel nu au nicio şansă. Neîncrederea îl va împinge pe cel în cauză în mod iremediabil la a înşela, pe principiul: dacă tot mă bănuieşte şi mă acuză, măcar să-i dau motive reale.
Cam astea au fost posibile răspunsuri care mi-au trecut prin cap, dar sunt sigură că lista poate continua…poate o completaţi chiar voi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu