Românii au talent

Probabil că mulţi dintre voi au urmărit aseară emisiunea “Românii au talent.” Eu nu intenţionam…pentru că azi am avut un examen şi lucram de zor la ce aveam de pregătit. Televizorul era deschis…aşa cum fac de obicei pentru fundalul sonor…Eram concentrată la ceea ce făceam şi doar din când în când mai întorceam privirea spre tv… deja eram convinsă că au venit toţi penibilii şi chinuiţii de «talente» la emisiunea asta.
Dar în momentul în care a deschis gura un puşti venit la emisiune şi a început să cânte m-am oprit din tot ce făceam…că am rămas ţeapănă…nu-mi venea să cred ce aud. Nu puteam să cred că iese aşa ceva din copilul ăla. Nu am vreo pregătire de specialitate, nu ştiu dacă a cântat fals sau corect, tot ce ştiu este ca m-a emoţionat atât de tare ca mi-au dat lacrimile…iar eu plâng o dată la 5 ani…sau mai rar….Pentru cine nu l-a auzit…poate s-o facă acum…

Vezi mai multe pe Romanii au talent

Dacă v-aţi uitat cu atenţie la clip aţi observant că cei din sală râdeau de copil îninte să înceapă să cânte…şi juriul părea destul de sceptic ce-i drept…dar să râzi de cineva înainte să apuce să demonstreze cine este…ne arată aşa cum suntem…plini de prejudecăti şi limitaţi. În faţa evidenţei…sala s-a ridicat în picioare…iar eu la fel…pur şi simplu nu-mi venea să cred ce aud. Un băiat de 16 ani să aibă asemenea preocupări…nu credeam să mai văd...
Azi l-am căutat pe net şi l-am reascultat…mi-a produs aceeaşi emoţie. Se numeşte Narcis Iustin Nanău şi sper să mai aud de el, sper să devină celebru pentru că nimeni nu merită mai mult decât el. Nu numai pentru vocea ieşită din comun pe care o are, cât mai ales pentru tăria de caracter. Este un copil în care nu a crezut nimeni. Însăşi mama lui i-a spus ca n-o să facă nimic cu vocea asta, tatăl lui mărturisea în culise că a crezut că o să se râda de el, iar colegii de şcoală (ştiţi cu toţi cât de răi pot fi copiii) au râs mereu de el că are voce de femeie. El a încasat însă toate aceste lovituri şi a mers mai departe cu încredere în talentul lui. Mai ales pentru asta îl admir extraordinar şi ar trebui sa fie un exemplu pentru toţi.
Mi-a înfrumuseţat seara, mi-a atins sufletul şi sper să ajungă foarte departe pentru că eu cred că într-adevăr din acest moment viaţa lui s-a schimbat. Sunt fericită că l-am auzit şi dacă pentru asta trebuie să aud toţi penibilii, rataţii şi piţipoancele…mă sacrific. Să ai o asemenea voce, făra să fie lucrată, mi se pare un adevărat dar divin. Te face să te simţi…muritor de rând…