Există prietenie între un bărbat şi o femeie?

Am cam şomat saptămâna asta...pe blog…că de lucrat, am avut destule de făcut, de nu îmi mai văd capul. Chiar şi acum mă aşteptă o grămadă de muncă pentru şcoală şi pentru casă... Dar cum pâinea e la copt, iar cu aspiratorul nu pot să dau, că eu respect somnul vecinilor, am zis să mai scriu ceva pe blog.
Subiectul de astăzi este prietenia între un bărbat şi o femeie. Ideea m-a preocupat de-a lungul timpului pentru că eu mi-aş fi dorit să am mai mulţi prieteni bărbaţi, dar nu prea mi-a ieşit. Dar am doi şi cred că este de ajuns: primul este fratele, iar pe al doilea îl cunosc cam de 14 ani şi se numeşte Cristi.
În cazul fratelui o să spuneţi că nu prea se pune pentru că legăturile de sânge ne cam forţează să fim şi «prieteni», dar toţi cei care au un frate/soră ştiu că nu este obligatoriu aşa. Fraţii pot fi atât de diferiţi, încât între ei să se creeze o adevarată prăpastie şi, dacă nu există muncă, efort, dorinţa de înţelegere din partea amândurora, se pot înstrăina total…În cazul nostru a fost multă dorinţa din partea mea, iar el nu a avut încotro:)Acum suntem prieteni foarte buni, ne cunoaştem foarte bine unul pe celălat şi îmi place sa cred că există între noi o cumunicare excelentă.
Pe Cristi l-am cunoscut în studenţie şi ne-am apropiat datorită pasiunilor comune pentru cărţi, filme, actori şi opiniilor apropiate despre lume, despre viaţă…Chiar dacă există şi divergenţe foarte clare (ca de exemplu opinia despre existenţa lui Dumnezeu), întotdeauna ne-am respectat reciproc. Despre el precum şi despre ce înţeleg eu prin prietenie am scris mai multe în postarea din octombrie 2010 : «Mai există prieteni?»…
De-a lungul timpului, însă, m-am confruntat cu scepticismul oamenilor în ceea ce priveşte posibilitatea existenţei unei prieteniii sincere, adevărate între un bărbat şi o femeie. Să enumerăm motivele:
1. Majoritatea oamenilor cred, că atunci când există, unul dintre cei doi este îndrăgostit de celălalt şi, neputând să aibă mai mult, acceptă varianta compromisului. Ce-i drept, am trăit şi eu experienţa asta, dar prin şcoala generală. Eram îndrăgostită de un coleg de clasă şi, pentru că nu aveam curajul să-i mărturisesc (mi se părea o mare umilinţă pentru o fată să facă ea primul pas), i-am devenit cea mai bună prietenă. La finalul clasei a VIII-a, i-am mărturisit într-o scrisoare (cum altfel?) adevărul şi toată prietenia s-a dus de râpă. Deci, cam de pe atunci am învăţat pe propria piele că o condiţie esenţială pentru ca o prietenie între un barbat şi o femeie să reziste este să nu existe atracţie fizică.
2. Un al doilea motiv ar fi că, fiind vorba despre persoane de sex diferit, la un moment dat, vreunuia dintre ei i-ar putea trece prin cap şi varianta de a face dragoste cu celălalt. Situaţiile pot fi variate: de la a fi prea ameţiţi de băutură până la a se refugia unul în braţele celuilalt de tristeţe şi singurătate. Pentru mine aceste posibilităţi se exclud, prima pentru că nu beau (oricum nu până-ntr-atât încât să nu mai ştiu ce fac), iar ultima pentru că eu ştiu că sexul nu e o alinare decât de moment (cam cât durează actul în sine), după care sentimentul de pustietate şi singurătate este şi mai mare. Iar la asta se mai adaugă şi sentimentul penibililului şi al vinovăţiei că ai stricat o prietenie frumoasă…Unii vor spune că nu trebuie să fie neapărat aşa. Vorbim atunci despre altă categorie de «prieteni»…care se întâlnesc doar noaptea…
3. În fine, alţii vor spune că bărbaţii şi femeile sunt mult prea diferiţi pentru a vorbi aceeaşi limbă, pentru a putea fi cu adevărat prieteni. Dar eu cred că tocmai asta ar trebui să ne facă să luptăm pentru o astfel de prietenie – dorinţa de a cunoaşte şi de a înţelege câtuşi de puţin tabăra cealaltă. Cele mai multe lucruri despre bărbaţi le-am aflat mai întâi de la prietenii mei şi abia mai apoi de la bărbaţii din viaţa mea. Pentru că atunci când un bărbat vrea să cucerească o femeie apelează la tot felul de strategii mai mult sau mai puţin sincere, dar un prieten ţi se dezvăluie mai ales ca om, şi mai puţin ca mascul. Dacă ai ocazia să-l vezi şi în «acţiune » de cucerire sau ţi se confesează când e îndrăgostit, poţi afla despre bărbaţi mai multe decât ai fi visat. Evident că depinde foarte mult de tipul de prieten pentru că oricât ne place să generalizăm, bărbaţii nu gândesc la fel şi nici nu « e toţi nişte porci». Am avut ocazia să am ca prieteni două tipologii total diferite şi, cu toate acestea, nu pot avea pretenţia că ştiu ce e în capul tuturor bărbaţilor.
De multe ori mi-am dorit să mă împrietenesc şi cu alt gen de bărbaţi tocmai pentru a-mi îmbogăţi experienţa de viaţă. Ştiam sigur că nu-mi doresc niciun alt fel de relaţie cu ei, dar voiam să-i cunosc tocmai pentru că erau tipologii aparte: ori foarte departe de ceea ce eu apreciez şi respect la un bărbat, ori demni de tot respectul şi admiraţia, însă fară a mă simţi atrasă fizic de ei. De multe ori însă am avut dificultăţi, lovindu-mă de orgoliul tipic masculin. Unii nu admiteau că ceea ce-mi doream eu era o simplă prietenie, fiind convinşi că ăsta nu e decât un paravan pentru dorinţe ascunse, iar alţii se simţeau atacaţi în momentul în care le contracaram opiniile sau îi ironizam uneori. În situaţiile acestea, prietenia a fost imposibil de legat sau de păstrat, din păcate. Cu toate acestea, chiar şi din puţinele conversaţii purtate eu am învăţat câte ceva pentru ca, în general, sunt foarte atentă la oameni, la ceea ce spun, exprimă.
În final, aş fi vrut să introduc măcar un sodaj în postare să aflu şi părerea voastră despre subiect, dacă voi credeţi că este posibilă sau nu prietenia între un bărbat şi o femeie. Dar, după ce m-am zgâit vreo jumătate de oră la tabloul de bord al blogului şi am căutat chiar şi pe Google, unde am citit vreo 2 « reţete » care n-aveau nicio legătură cu administrarea blogului meu, am cedat şi rămân iar la mila cititorilor să mă lumineze şi pe mine cum se face asta. Aşa am procedat şi cu filmuleţul de pe Youtube şi mulţumesc pentru ajutor.