Farmecul primelor întâlniri

Zilele acestea mi s-a făcut un dor nebun de vremea în care trecea o lungă perioadă de timp până când baiatul îşi lua inima în dinti şi-ţi punea un trandafir în bancă, îţi scria un bileţel de dragoste…ce să mai vorbim despre primul sărut…O nostalgică întârziată veţi spune…
Desigur…nu mai sunt vremurile de altădată…acum e secolul vitezei…totul se face în mare grabă…chiar şi cunoaşterea unei persoane…dacă se poate numi cunoaştere…Şi atunci cum să nu fiu nostalgică după vremea in care un bărbat se purta galant cu mine…îmi deschidea uşa la maşină sau îmi trăgea scaunul la masă cu acelaşi gest natural cu care plătea nota ? Îmi amintesc că era la fel de ocupat ca toţi bărbaţii moderni…dar profita de orice moment liber pe care-l avea şi mă suna să ne vedem. Ieşeam la restaurant la prânz, seara la cafenea sau restaurant şi tot aşa. În tot acest timp…comportament foarte relaxat…fără nici cea mai mică aluzie sexuală, nicio invitaţie la el acasă sau autoinvitaţie la mine. Conversaţii savuroase, glume, râs cu poftă. Totul decurge firesc şi in scurt timp nu te mai poţi concentra la ce spune celalalt…îi vezi doar buzele şi-ti imaginezi cum ar fi sărutul…O uşoară atingere pe mâna sau pe spate şi te trec fiori până în vârful degetelor de la picioare…primul sărut pe gât…aproape….mai aproape şi deja…tremuri…buzele sunt pierdute…cine-şi mai aminteşte senzaţiile astea? Cine mai poate azi să te facă să simţi aşa ceva ?
De ce vă spun toate astea ? Ca să vă reamintesc, în caz că aţi uitat, care este farmecul primelor întâlniri. Să faci un om să simtă…să vibreze…sa te dorească şi să nu te atingă decât când chiar simţi atingerea aceea până în vârful degetelor de la picioare…mi se pare cel mai fain lucru pe care poţi să-l trăieşti…
Ce vedem azi? Bărbaţi mult prea obosiţi, plictisiţi, stressaţi…ca să se mai bucure de viaţă şi de primele întâlniri. Nu mai contează decât senzaţia supremă pt ei…orice tărăganare e pierdere de vreme. După prima întâlnire...a doua trebuie să fie neapărat în casă…dacă încerci să amâni momentul până te simţi totuşi confortabil să ajungi în casa cuiva…fie şi numai pt o conversaţie la o cafea…ai fiţe şi astepţi cai verzi pe pereţi…aşa că…următoarea la rând…şi uite aşa…se creează un cerc vicios…Multe femei…mult prea singure si vulnerabile cedează presiunii la care sunt supuse, iar bărbaţii…astfel învăţaţi , ajung să ardă etapele şi să nu se mai bucure de lucrurile simple…de farmecul primelor întâlniri…