miercuri, 25 ianuarie 2012

Proteste în zadar

După câteva zile de dezbateri tv am constatat că mulţi dintre jurnaliştii noştri au ajuns la aceeaşi concluzie pe care eu am scris-o aici de la începutul protestelor: că oamenii nu au ieşit în stradă atât pentru nemulţumirile materiale cât pentru că s-au săturat de nesimţirea (ei spun aroganţa) clasei politice. Trebuia să mă fac jurnalist. În plus, aşa cum am prevăzut, când în sfârşit, preşedintele a ieşit la rampă, dupa ce a stat atâtea zile ascuns…a mai desfiinţat o clasă socială: după ziarişti, profesori, muncitori etc, a venit şi rândul militarilor, care cică s-ar ocupa doar de muncile agricole. Ha. Mă întreb cine mai urmează? Omul e o nulitate diplomatică.

Şi pentru că acum am văzut că jurnalişti au o nouă neclaritate: “De ce nu ies mai mulţi români în stradă?”, îmi permit să încerc eu din nou o lămurire: pentru că nu văd o soluţie reală a ieşirii din această situaţie. Alternativele politice par la fel de dezamăgitoare, iar oamenii şi-au piedut încrederea în întreaga clasă politică de la noi. Am văzut aseară chiar explicaţii karmice ale situaţiei în care ne aflăm. Astrologii spun că plătim încă pentru că suntem un popor care şi-a ucis liderul. Posibil şi asta, cine ştie? Oricum, pentru ceva om plăti de suntem mereu cu 100 de ani în urma istoriei.

În plus, oamenii nu sunt uniţi şi nu ştiu ce să ceară. Mulţi au acuzat şi profesorii că nu ies în stradă să protesteze. Sunt de acord. Şi eu aş fi protestat, dar nu pentru mărirea salariilor (orice om inteligent înţelege că în acest moment ar fi cea mai mare prostie), ci împotriva legii învăţământului. Un lider de sindicat spune că, din păcate, la adoptarea acestei legi nu am avut şi noi un Raed Arafat în ministerul învăţământului , care să provoace aceeaşi reacţie şi legea să nu fie adoptată. Eu spun că nu era nevoie de un Raed Arafat dacă toţi profesorii ar fi avut curaj şi demnitate. Nu ştiu ce lecţie de democraţie le dăm noi elevilor. Am fost puşi să trimitem toţi opinia noastră despre lege şi, deşi ne-am străduit şi am redactat motive pentru care nu e cazul să rămână aşa, nu s-a ţinut cont de niciunul şi legea a fost adoptată prin asumarea răspunderii în Parlament, ca multe altele.

Atunci trebuia să ieşim în stradă, nu numai noi, ci şi părinţii elevilor care sunt afectaţi direct de această lege. Însă, ce-i drept, oamenii nici nu prea au habar ce conţine legea, pentru ca informarea a lipsit cu desăvârşire. Nu s-au prezentat suficient în presă schimbările pe care le aduce această lege şi cum va afecta ea sistemul de învăţământ. Spre exemplu, decizia de a muta clasa a IX-a la şcoala generală mi se pare cea mai mare prostie din mai multe motive. Primul: nu s-au făcut studii de fezabilitate. Sunt sigură ca nu există spaţiu pentru realizarea acestui lucru. Cele mai multe şcoli generale au deja un program în 3 schimburi şi, în plus, de anul acesta intră şi clasa 0 – pregătitoare…tot la şcoli. Vreau să văd şi eu unde vor încăpea în şcolile deja supraaglomerate încă 2 ani de învăţământ. În plus, no offence, profesorii din şcoala generală nu mai au experienţa de apreda la clasa a IX-a. Iar mulţi dintre profesorii de liceu vor rămâne fără ore şi vor trebui să migreze spre şcolile generale. Nu mai au nici ei răbdarea necesară de a face faţa celor mici (eu una cred ca aş ceda psihic cu ăia care nu pot să stea nici în bănci). Era nevoie de o asemenea bulversare a sistemului? Pentru ce? Clasa a IX-a era la liceu un an foarte necesar de trecere de la un cilu la altul, de pregătire pentru rigoarea unui alt nivel. Acum s-a dus şi ăsta: o să-i luăm din prima cu materia de bac. Şi ăsta e doar un exemplu, sunt multe altele, dar nu vreau să vă plictisesc.

Ceea ce mă deranjează este lipsa de reacţie la lucruri de fond, nu numai la cele materiale. Pentru asta ar trebui să protestăm: pentru modul total nedemocratic în care se adoptă legi în ţara asta, nu numai pentru pensii şi salarii. Sistemul de învăţamânt şi cel de sănătate mi se pare că sunt baza unei societăţi civilizate şi nicio lege care le priveşte nu ar trebui adoptată făra dezbatere publică şi fără ca toţi cei implicaţi să fie de acord că e cea mai bună variantă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu