marți, 17 ianuarie 2012

IERI “CEL MAI MARE DUŞMAN “, ASTǍZI “PROFESIONIST”

Cam asta ar rezuma evoluţia atitudinii conducerii ţării faţă de doctorul Raed Arafat, a cărui demisie a provocat manifestările de stradă din ultima vreme. Dacă în urmă cu doar câteva zile, preşedintele îl considera pe medicul amintit cel mai mare duşman al medicinei private din România, astăzi l-a repus în funcţie, considerându-l un profesionist. Măcar o prima victorie au obţinut cei care au ieşit în stradă zilele acestea.

În ultima vreme am tot urmărit dezbateri legate de motivaţiile pentru care oamenii au ieşit în stradă şi am auzit o grămadă de idei. Însă mie motivul cel mai puternic mi se pare că s-au săturat de nesimţirea celor care ne conduc şi de dispreţul total pe care-l demonstrează faţă de oamenii acestei ţării. Asta cred că este ceea ce i-a revoltat cel mai mult pe oameni.

Într-o dezbatere cu prietenii mei am ajuns la concluzia că măsurile de austeritate care ne-au afectat destul de mult ne-au menţinut totuşi pe linia de plutire faţă de alte ţări europene care au mari probleme acum. Însă, nu trebuie uitat şi faptul că România are în prezent cea mai mare datorie externă din istoria ei, iar banii nu se ştie unde s-au dus…pentru că de văzut, nu se văd.

Mulţi spun că guvernul a avut nevoie de curaj să ia aceste măsuri. Să zicem că acceptăm această idee, deşi mie nu mi se pare un act de curaj să tai bani de la alţi oameni, câtă vreme pe tine nu te afectează în mod direct. Dar ceea ce este interesant este că oamenii nu s-au revoltat atât de mult atunci. Au înţeles că este o măsură necesară şi chiar dacă au suferit, au comentat nemulţumiţi, au fost solidari, au suportat stoic. Ceea ce deranjează este că nu se vede nimic contructiv. Poţi să iei, dar trebuie să mai şi dai ceva în schimb şi nu mă refer aici la bani. Oamenii nu văd că guvernul ar face vreun proiect constructiv pentru ei…asta i-a revoltat. Ok, ok, ne iei banii, dar ce faci cu ei? La ce-i foloseşti? Asta e problema…

S-au solidarizat cu Raed Arafat pentru că, spre deosebire de toţi politicienii, în general, şi mai ales faţă de miniştri sănătăţii în mod special, el a făcut ceva concret, vizibil, de unul singur, prin eforturi personale, voluntariat, sacrificii, în ciuda beţelor în roate care i s-au pus. Ceea ce el a făcut salvează viaţa câte unui om din ţara asta în fiecare moment. Puteţi să spuneţi concret ce a făcut vreunul din miniştri sănătăţii care s-au succedat în perioada de după 1989? A…îmi amintesc că unul a desfiinţat spitale…deci tot distrugere, nimic contructiv. Şi aşa sunt puţine spitale, puţini medici competenţi, iar la ţară e jale…

Revenind, ceea ce deranjează cel mai mult e nesimţirea. După ce că nu eşti în stare să faci nimic concret, constructiv, iei peste picior în direct la televiziune un om care a făcut mai mult decât toţi politicienii la un loc? Oamenii s-au simţit atacaţi în mod direct. S-au identificat cu personajul. Au simţit că sacrificiile şi suferinţa lor sunt, de asemenea, batjocorite. Nu e singura dată când preşedintele s-a dat în stambă. Doar a procedat la fel cu o ziaristă, cu o profesoară, cu pensionarii, acum cu un medic. Oare a mai rămas vreo categorie profesională care să nu fie ridiculizată?

Sunt sigură că şi acum îşi zice că în centru sunt doar nişte «golani» şi nişte bătrâni senili. Cam asta este părerea lui despre tot poporul român, uitând ce responsabilitate are faţă de el. «Golanii» sunt sigură că au fost aduşi, folosiţi ca diversiune tocmai pentru a discredita protestul real al oamenilor. Nu neglijez, desigur, şi pe câţiva dezechilibraţi care se folosesc de orice prilej pentru a-şi manifesta agresivitatea. Însă am văzut şi destui oameni care ştiau şi ce vorbeau şi ce doreau.

În concluzie, cred că în ciuda dificultăţii vieţii pe care oamenii o resimt în fiecare moment, nu s-ar fi revoltat dacă domnul preşedinte ar cunoaşte termenul de diplomaţie sau de bun-simţ. Pentru că până la urmă educaţia îţi dictează să te porţi cu ceva respect şi consideraţie faţă de oamenii care au făcut nişte sacrificii pentru binele comun, fie că este vorba despre Raed Arafat, fie că este vorba de românul de rând…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu