Imaginea ideală

Salutare. Vă rog să mă credeţi că nu am realizat că au trecut deja 10 zile de la ultima postare. Nu-mi dau seama cât de repede poate trece timpul şi mai ales vacanţa. M-am luat cu tot felul de treburi, am văzut zeci de filme şi am tot amânat scrisul pe blog.

Astăzi m-am hotărât să răspund unei cititoare (probabil) care mi-a spus într-o postare mai veche că i-ar plăcea să citească ceva despre «regimul alimentar şi imaginea pe care ne-o impune, într-un fel, societatea. Peste tot în reviste vedem numai fete slabe, cu un ten perfect, picioare şi abdomene de invidiat».

E adevărat că există în presă o adevărată campanie de promovare a dimensiunilor perfecte, dar nu ştiu de ce ne mai batem capul când s-a demonstrat cât se poate de clar că marea majoritate sunt editate în photoshop. Pe de altă parte, frumuseţea este relativă. Nu cred că există om pe faţa pământului care să placă oricui.

Dimensiunile ideale impuse de designeri: 90-60-90 sunt dimensiunile specifice acestui secol. Să nu uităm că cea mai înfloritoare epocă a culturii şi civilizaţiei umane, Renaşterea, avea ca ideal femeia cu talie subţire, şolduri mari (simbol al fertilităţii), sănii în formă de pară şi pielea albă. Observaţi că astăzi idealul e aproape total opus. Psihologii spun că această imagine a femeilor filiforme este impusă de bărbaţi ca să scadă din energia vitală a femeilor, ei simţindu-se ameninţaţi de emanciparea femeii. Este ceva echivalent cu interzicerea educaţiei femeilor în secolele anterioare. Energia vitală este legată de proporţia perfectă a fiecărui corp. În momentul în care ea este distrusă, e ameninţat şi spiritul femeii respective, nu numai corpul.

Într-o postare mai veche «Obsesia corpului perfect», explicam cum m-a afectat şi pe mine această manie a imaginii ideale, aşa ca nu o să mai reiau. Ceea ce vreau să transmit însă celei care m-a întrebat şi tututor celor care se întreabă acelaşi lucru este că nu există o imagine perfectă universal acceptată. Una dintre componentele esenţiale ale presei este manipularea, iar noi ar trebui să ştim foarte bine să vedem printre rânduri. Asta nu înseamnă nici că ne putem complace şi să ne facem cât casa. Probabil că nu ne-ar deranja prea tare imaginea ideală de prin reviste dacă n-am vedea-o mai tot timpul şi pe lângă noi, pe stradă, la plajă, în cluburi, etc. Frumuseţea e în ochii privitorului, se spune. Problema este că nu mai suntem educaţi s-o vedem nici în noi, nici în ceilalţi, suntem educaţi să vedem o imagine deformată sau fragmentată.

Ceea ce trebuie să ne preocupe este: ce putem face mai bine cu materialul pe care ni l-a dat natura. Să încetăm să aspirăm la imaginea ideală de prin reviste şi să căutăm proporţia ideală a corpului nostru, imaginea cu care ne simţim noi cel mai bine, fizic şi sufleteşte. Asta presupune să ne cunoaştem foarte bine, să fim atenţi la semnalele corpului nostru, la ce ne face să ne simţim bine şi ce nu.

Aşa că du-te acum la oglindă şi studiază-te ! Ce-ţi place la tine? Răspunde în primul rând la această întrebare. Ia-o pe bucăţi, pe fiecare parte a corpului, iar dacă descoperi că lucrurile care-ţi plac sunt mai multe decât lucrurile care nu-ţi plac e deja un început bun. Apoi gândeşte-te dacă lucrurile care nu-ţi plac pot fi îmbunătăţite. Spre exemplu, eu mi-aş fi dorit să fiu mai înaltă, dar asta nu se poate schimba, deci am tăiat de pe listă. Dacă tânjim după lucruri imposibile, devenim doar nişte frustraţi, în niciun caz mai buni sau mai frumoşi. Îţi doreşti să fii puţin mai slabă…atunci nu are sens să te gândeşti: dar de ce alţii pot să mănânce ca nişte porci şi nu se îngrasă, pe când eu, cu aceeaşi cantitate mă fac cât uşa? Poate ceilalţi chiar au nevoie de atâta mâncare pentru energia lor vitală, pe când tu ai nevoie de mai puţin combustibil ca să-ţi întreţii corpul. Ascultă-l! Mânâncă doar cât ai nevoie şi ceea ce-l face pe el să se simtă mai bine, să fie mai suplu, să aibă tonus, să aibă energie. Eu am aflat asta pe propria piele, după experimentarea a zeci de diete de slăbit şi după ani de zile de luptă cu zestrea mea genetică. Încearca să vezi aspectul pozitiv din acest lucru. Dacă te gândeşti că dieta este o tortura, ai toate şansele să eşuezi. De exemplu, eu am gândit: mai puţin bani pe mâncare, mai mulţi bani pentru haine şi distracţie :)

O să vă povestesc mai multe în postările viitoare. O să vă învăţ să slăbiţi, dacă asta vă doriţi, dar să nu uitaţi să vă ascultaţi corpul şi să ştiţi când să vă opriţi. Aştept un feedback de la voi: întrebări, curiozităţi, despre ce aţi vrea să aflaţi informaţii.