Neguţătorul din Veneţia

Aveţi în faţa 3 cufere: unul de aur, unul de argint şi celălalt de plumb. Dacă viitorul vostru s-ar afla într-unul din aceste cufere, ce aţi alege? Shakespeare vă ajută cu indicii. Un prim indiciu sunt inscripţiile de pe cufere. Pe cel de aur e promisiunea: « Pe mine cin’ m-alege dobândeşte/ Ce inima atâtora pofteşte». Pe cel de argint, stă scris: «Pe mine cin’ m-alege/ Cu ce i se cuvine se alege». Şi, în fine, pe cele de-al treilea se regăseşte avertismentul: «Pe mine cin’ m-alege/ Aruncă la-ntâmplare/ Dă-n trăsnet tot ce are (îşi riscă toate bunurile)». Al doilea indiciu e legat de tema alegerii: căsătoria. Dacă nu aţi citi piesa şi nu aţi văzut filmul, ce aţi alege?

Nu o să vă dezvălui alegerea corectă, că poate aşa vă provoc la lectura piesei sau vizionarea filmului. Şi pentru că probabil cei mai mulţi veţi opta pentru a doua variantă, o să vă spun că filmul este într-adevăr o ecranizare foarte reuşită a operei lui Shakespeare, în regia lui Michael Radford (2004).

Actorii din rolurile principale sunt extraordinari: Jeremy Irons (Antonio), Al Pacino (Shylock), Joseph Fiennes (Bassanio), Lynn Collins (Portia).

Pe lângă tema casătoriei, în piesă se mai regăsesc şi tema antisemitismului, a urii şi a iertării, a hybrisului, a iubirii între personaje aparţinând unor lumi diferite şi chiar a unei posibile relaţii homosexuale, deşi controversată şi ambiguă. La acestea se adaugă atmosfera specifică Veneţiei secolului al XVI-lea, amestecul scenelor comice, jocurilor cu cele tragice.

Mi-era dor să mai văd un film clasic, iar aseară, pe TVR1, l-am văzut. Dacă aţi mai văzut şi voi altele, la fel de reuşite, aştept recomadări:)