La bloc...

Bună dimineaţa,dragilor. Am făcut o pauză foarte mare de scris…nu mai e nevoie să spun de ce….teze peste teze… În dimineaţa asta m-am trezit însă cu chef de scris, deşi nu prea am dormit azi-noapte. În apartamentul de deasupra mea au fost lupte greco-romane. Au început pe la 3 şi m-am trezit buimacă de ţipetele care se auzeau. Am avut o clipă de descumpănire…şi m-am gândit că parcă plecaseră nebunii care se certau toată ziua. Mi-am dat seama repede însă că oamenii nu se certau, ci se iubeau. Întâi m-a bufnit râsul, dar apoi mi-am pus pernele în cap. Când credeam că s-au liniştit apele, iar începeau ţipetele şi aprobările. Oricum, am fost impresionată de performanţa domnului că m-au ţinut trează vreo oră. Am adormit eu cu chiu cu vai când se lumina de ziuă, dar pe la 8 dimineaţa ce credeţi că m-a trezit? Evident…aceleaşi ţipete. M-am ridicat din pat că nu avea sens să mă mai chiunui să dorm şi m-am apucat de treabă…

Vă mai amintiţi când vă spuneam eu să aveţi grijă cum vă formulaţi dorinţele că vi se împlinesc? Ei uite că eu tot nu am fost atentă şi mă rugam mereu să plece vecinii nebuni şi să vină în locul lor nişte oameni normali care se înţeleg…Iaca…s-a întâmplat…oamenii se înţeleg şi se iubesc şi se comportă ca nişte oameni normali…ce pot să mai zic? Nu puteam şi eu să-mi doresc să se mute vreun domn singur şi neconsolat?:))Vreun vecin ideal…aşa cum se întâmplă prin filme ? Nuuuuu…just my luck.

Asta e viaţa la bloc. Nu ştiu din ce sunt făcuţi pereţii ăştia (se presupune că din cărămidă), dar se aude cam tot ce se întâmplă pe la vecini, iar eu chiar nu ţin deloc să aflu ce fac vecinii. Nu am curiozităţi de acest gen. Noroc că sub apartamentul meu stă o bătrână care nu mai aude bine…deci, sunt în siguranţă.

Mă gândesc ce o să mă fac la vară, cum o să mai dorm printre ţipetele de deasupra şi lătratul câinilor de afară. Dar poate plec mai mult din Bucureşti…că aşa am plănuit. Abia aştept vacanţa.