N-am mai scris de mult pe aici…poate şi pentru că-mi lipseşte pur şi simplu cheful…m-am săturat de frigul ăsta al iernii şi abia aştept zilele cu soare, timp frumos, numai bune pentru plimbare…
Ce aţi mai făcut în ultima vreme? Care mai este viaţa voastră? Cum sărbătoriţi ziua femeii? Sau o sărbătoriţi? Că la noi…a devenit o corvoadă orice sărbătoare...mulţi înjură printre dinţi că trebuie să ia atâtea mărţişoare, flori, doamnelor şi domnişoarelor, femeilor din viaţa personală sau colege, şefe, etc. De-aia bărbaţii, frustraţi, şi-au inventat şi ei o zi a lor, în care să fie sărbătoriţi sau măcar să sărbătorească singuri, dacă nu-i ia nimeni în seamă. Ziua femeii are însă o semnificaţie istorică, pe când a lor este doar o invenţie comercială. Puţini poate că mai ştiu faptul că ziua femeii s-a sărbătorit pentru prima dată la începutul secolului al XX-lea şi a fost o consecinţă a luptei femeilor socialiste din Statele Unite pentru drepturi egale cu bărbaţii. Drepturile acestea se refereau în primul rând la şansa de a fi plătite în mod egal pentru o muncă prestată în aceeaşi condiţii şi nu la ceea ce s-a denaturat ulterior…La conferinţa femeilor socialiste, desfăşurată la Copenhaga, Clara Zetkin (ei îi datorăm florile de 8 martie), socialistă de origine germană, a susţinut că ar trebui stabilită o zi în care femeile să-şi ceară drepturile, iar prima zi a femeii s-a sărbătorit în 19 mai 1911, în câteva ţări europene. Ca zi internaţională a femeii a fost recunoscută în mod oficial de către Naţiunile Unite mult mai târziu, în 1975.
Bineînţeles că astăzi sărbătoarea a devenit…ca toate celelalte, una comercială şi prea puţine femei ştiu că astăzi ar trebui să lupte pentru drepturile lor şi nu să aştepte flori şi cadouri…Eu azi am făcut ce tot ameninţam de mult: am refuzat florile de la o clasă care m-a supărat. Din acel moment m-am simţit eu mai prost decât copila care mi le-a oferit…dar le-am spus că până termină nu mai primesc nimic de la ei şi trebuie să mă ţin de cuvânt. Nu ştiu de ce, dar să-mi oferi flori şi apoi în timpul orei să nu-mi arăţi niciun fel de respect, parcă nu merge…eu nu pot să înţeleg şi să accept. Le-am şi spus că dacă luau un buchet de flori din partea clasei şi schiţau măcar o scuză, poate ar fi fost altceva, dar de ieri nu am citit pe feţele lor că ar fi afectaţi în vreun fel de starea mea de spirit, de supărarea mea. De aceea, florile oferite în ocazii de-astea mi se par date din obligaţie sau convenţionalism şi nu din suflet. Cea mai mare bucurie mi-a produs-o o elevă care mi-a adus flori, în mijlocul anului, fără să fie vreo ocazie specială, iar când eu, uimită şi neobişnuită cu astfel de gesturi am întrebat-o cu ce ocazie, mi-a spus că aşa a simţit ea… Ăsta mi se pare un gest făcut din suflet şi nu florile pe care le primesc de ocazii speciale.
Am primit însă nişte frezii atât de frumoase şi cu un miros îmbătător, care mi-au luminat ziua. Florile mele preferate sunt altele, dar şi freziile mi se par superbe. Sper că toate femeile au primit astăzi măcar o floare. Este singurul dar care mi se pare potrivit pentru o astfel de zi…La mulţi ani, tuturor !
Ce aţi mai făcut în ultima vreme? Care mai este viaţa voastră? Cum sărbătoriţi ziua femeii? Sau o sărbătoriţi? Că la noi…a devenit o corvoadă orice sărbătoare...mulţi înjură printre dinţi că trebuie să ia atâtea mărţişoare, flori, doamnelor şi domnişoarelor, femeilor din viaţa personală sau colege, şefe, etc. De-aia bărbaţii, frustraţi, şi-au inventat şi ei o zi a lor, în care să fie sărbătoriţi sau măcar să sărbătorească singuri, dacă nu-i ia nimeni în seamă. Ziua femeii are însă o semnificaţie istorică, pe când a lor este doar o invenţie comercială. Puţini poate că mai ştiu faptul că ziua femeii s-a sărbătorit pentru prima dată la începutul secolului al XX-lea şi a fost o consecinţă a luptei femeilor socialiste din Statele Unite pentru drepturi egale cu bărbaţii. Drepturile acestea se refereau în primul rând la şansa de a fi plătite în mod egal pentru o muncă prestată în aceeaşi condiţii şi nu la ceea ce s-a denaturat ulterior…La conferinţa femeilor socialiste, desfăşurată la Copenhaga, Clara Zetkin (ei îi datorăm florile de 8 martie), socialistă de origine germană, a susţinut că ar trebui stabilită o zi în care femeile să-şi ceară drepturile, iar prima zi a femeii s-a sărbătorit în 19 mai 1911, în câteva ţări europene. Ca zi internaţională a femeii a fost recunoscută în mod oficial de către Naţiunile Unite mult mai târziu, în 1975.
Bineînţeles că astăzi sărbătoarea a devenit…ca toate celelalte, una comercială şi prea puţine femei ştiu că astăzi ar trebui să lupte pentru drepturile lor şi nu să aştepte flori şi cadouri…Eu azi am făcut ce tot ameninţam de mult: am refuzat florile de la o clasă care m-a supărat. Din acel moment m-am simţit eu mai prost decât copila care mi le-a oferit…dar le-am spus că până termină nu mai primesc nimic de la ei şi trebuie să mă ţin de cuvânt. Nu ştiu de ce, dar să-mi oferi flori şi apoi în timpul orei să nu-mi arăţi niciun fel de respect, parcă nu merge…eu nu pot să înţeleg şi să accept. Le-am şi spus că dacă luau un buchet de flori din partea clasei şi schiţau măcar o scuză, poate ar fi fost altceva, dar de ieri nu am citit pe feţele lor că ar fi afectaţi în vreun fel de starea mea de spirit, de supărarea mea. De aceea, florile oferite în ocazii de-astea mi se par date din obligaţie sau convenţionalism şi nu din suflet. Cea mai mare bucurie mi-a produs-o o elevă care mi-a adus flori, în mijlocul anului, fără să fie vreo ocazie specială, iar când eu, uimită şi neobişnuită cu astfel de gesturi am întrebat-o cu ce ocazie, mi-a spus că aşa a simţit ea… Ăsta mi se pare un gest făcut din suflet şi nu florile pe care le primesc de ocazii speciale.
Am primit însă nişte frezii atât de frumoase şi cu un miros îmbătător, care mi-au luminat ziua. Florile mele preferate sunt altele, dar şi freziile mi se par superbe. Sper că toate femeile au primit astăzi măcar o floare. Este singurul dar care mi se pare potrivit pentru o astfel de zi…La mulţi ani, tuturor !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu