Bună seara. A fost un weekend plăcut acesta…deşi am muncit destul. Vineri am fost la Târgul Gaudeamus cu vreo 150 de copii invitaţi de Editura Litera, la o lansare de carte şi a fost foarte stresant. Era să pierd câţiva pe acolo, evident, că ei nu ştiu să respecte un program, o oră de întâlnire şi îmi venea sa trosnesc nişte domnişoare, dar m-am abţinut...
Nu am apucat deloc să văd târgul şi am sperat să revin zilelea astea…dar nu am mai reuşit. Ieri m-am văzut cu prietenii mei, Cristi şi Dana. Speram să-i conving pe ei să mergem, dar Dana a zis că iar cumpără Cristi zeci de cărţi şi nu mai au pe unde să le pună în casă. I-am dat dreptate, că nici eu nu pot să mă abţin să cumpăr cărţi şi am început deja să le pun pe două rânduri în bibliotecă. N-am stat la târg decât foarte puţin, dar tot m-am ales cu două cărţi, luate aşa, la prima vedere…
Tocmai am auzit pe cineva la televizor spunând că nu mai citeşte nici 10% din cărţile pe care le citea înainte de 1989. Şi i-am dat dreptate pentru că şi mie mi se întâmplă acelaşi lucru. Prinsă atât de tare în tumultul vieţii, între serviciu, munca suplimentară, treburile casnice şi o oarecare viaţă socială/personală, nu mai apuc să citesc aproape deloc. Doar în vacanţa de vară m-am răzbunat şi am devorat tot ce-mi pica în mână. Am citit ca-n vremurile mele bune…aproximativ o carte la două zile…Acum însă…pauză totală…
Le-am dat elevilor mei să facă un eseu argumentativ despre importanţa lecturii şi mulţi au avut mari dificultăţi în a găsi argumente, ba chiar unii au încercat să-mi argumenteze şi contra. Nu ar fi fost nimic dacă argumentul lor n-ar fi fost faptul că lectura presupune prea mare efort, ştiind foarte bine ca ce detest eu mai tare la un om este lenea, indolenţa…
Într-o lume a vizualului…de ce ar mai trebui să citim? Asta se întreabă ei…probabil. Obişnuiţi de mici cu o informaţie în imagini, nu mai sunt capabili să-şi imagineze nici cele mai simple descrieri dintr-un text literar sau nonliterar. Mai sunt, desigur, şi excepţii…iar acestea mă bucură şi mă fac să mai am speranţă…
Nu am apucat deloc să văd târgul şi am sperat să revin zilelea astea…dar nu am mai reuşit. Ieri m-am văzut cu prietenii mei, Cristi şi Dana. Speram să-i conving pe ei să mergem, dar Dana a zis că iar cumpără Cristi zeci de cărţi şi nu mai au pe unde să le pună în casă. I-am dat dreptate, că nici eu nu pot să mă abţin să cumpăr cărţi şi am început deja să le pun pe două rânduri în bibliotecă. N-am stat la târg decât foarte puţin, dar tot m-am ales cu două cărţi, luate aşa, la prima vedere…
Tocmai am auzit pe cineva la televizor spunând că nu mai citeşte nici 10% din cărţile pe care le citea înainte de 1989. Şi i-am dat dreptate pentru că şi mie mi se întâmplă acelaşi lucru. Prinsă atât de tare în tumultul vieţii, între serviciu, munca suplimentară, treburile casnice şi o oarecare viaţă socială/personală, nu mai apuc să citesc aproape deloc. Doar în vacanţa de vară m-am răzbunat şi am devorat tot ce-mi pica în mână. Am citit ca-n vremurile mele bune…aproximativ o carte la două zile…Acum însă…pauză totală…
Le-am dat elevilor mei să facă un eseu argumentativ despre importanţa lecturii şi mulţi au avut mari dificultăţi în a găsi argumente, ba chiar unii au încercat să-mi argumenteze şi contra. Nu ar fi fost nimic dacă argumentul lor n-ar fi fost faptul că lectura presupune prea mare efort, ştiind foarte bine ca ce detest eu mai tare la un om este lenea, indolenţa…
Într-o lume a vizualului…de ce ar mai trebui să citim? Asta se întreabă ei…probabil. Obişnuiţi de mici cu o informaţie în imagini, nu mai sunt capabili să-şi imagineze nici cele mai simple descrieri dintr-un text literar sau nonliterar. Mai sunt, desigur, şi excepţii…iar acestea mă bucură şi mă fac să mai am speranţă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu