Oscaruri 2012

Dragilor, sunt într-o minivacanţă de iarnă, aşa că mi-am făcut timp să mai scriu şi pe aici. Nu o să scriu despre căderea guvernului şi despre schimbări, că oricum apele sunt tulburi, ci despre filme.

Este prima dată când, o să mă uit la Oscaruri ca o cunoscătoare pentru că am reuşit să văd mare parte din filmele nominalizate şi pot să-mi fac propriile pronosticuri. Trebuie să preziez că am văzut filmele la cinema, iar pe cele care nu au apărut încă la noi, la Londra, cât am fost la fratele meu, că acolo rulau în cinema. Asta ca să nu fiu acuzată de piraterie:)

Nu sunt o specialistă, nu ştiu care or fi criteriile Academiei (oare or avea şi ei un barem cum am eu la corectare?), dar eu pot să fac un top al preferinţelor mele. La categoria “cel mai bun film” au fost nominalizate:

· Moneyball - Michael De Luca, Brad Pitt, Rachael Horovitz

· War Horse - Kathleen Kennedy, Steven Spielberg

· The Descendants - Jim Burke, Alexander Payne, Jim Taylor

· The Help - Michael Barnathan, Brunson Green, Chris Columbus

· The Tree of Life - Terrence Malick

· The Artist - Thomas Langmann

· Hugo - Martin Scorsese, Graham King

· Extremely Loud and Incredibly Close - Scott Rudin

· Midnight in Paris - Stephen Tenenbaum, Letty Aronson

Mărturisesc că oscilez între “The Help” şi “The Artist”. Dacă ar fi să împac ambele tabere aş da premiul pentru cel mai bun film pentru primul şi cel pentru cel mai bun regizor şi imagine celui de-al doilea.

· “The Help” are o poveste care atinge probleme sensibile ale societăţii americane, dar şi umane, în general, este bine realizat, complex - urmăreşte câteva destine individuale şi de aceea mi se pare că are cele mai mari şanse.

· “The Artist” este o întoarcere în timp, la filmele mute. Eu sunt sigură că există foarte mulţi compatrioţi care n-au văzut nici măcar un film mut şi care nu vor fi deloc încântaţi să vizioneze aşa ceva. De fapt, am citit că şi americanii după ce au văzut la cinema că au de-a face cu un film mut, au ieşit din sală şi şi-au cerut banii înapoi pe bilete. În epoca filmelor 3D sau 4D să mai ai răbdare pentru aşa ceva? Filmul însă este fermecător, actorii foarte expresivi, muzica faină, imaginea…, eu vi-l recomad…măcar ca pe ceva insolit, dacă nu descoperiţi mai mult.

· “The Descendants” mi-a arătat un alt George Clooney. Face un rol diferit de ce joacă el de obicei, ceea ce i-a adus o nominalizare la categoria cel mai bun actor. Filmul e o dramă de familie, care mi-a plăcut, dar nu m-a surprins în vreun fel.

· “Midnight in Paris ” - un film marca Woody Allen. Cu toate că actorul din rolul principal, Owen Wilson, mi-e total antipatic, filmul m-a captivat până la urmă. Asta mai mult pentru că e ca un test de cultură generală prin pleiada de artişti care se succedă pe ecran. Nu pot să nu recunosc că şi eu m-am gândit cum ar fi dacă aş fi putut călători în timp şi aş cunoaşte oameni ca Fizgerald, Hemingway, Picasso, Dali, Bunuel etc. Pentru asta i-aş da Oscar la scenariu.

· “The Tree of Life” este un film foarte metaforic. Trebuie urmărit cu atenţie pentru a fi înţeles. Nerecomandat celor amatori de acţiune şi senzaţii tari. Acţiunea este destul de lungită, presărate de pauze meditative, interogaţii retorice, calupuri de imagini simbolice, iar finalul e deschis…Eu i-aş da premiul pentru imagine…

· “Moneyball” e o un film despre baseball, inspirat dintr-o poveste reală a unui fost jucător, devenit manager la Oakland Athletics. Pentru că are un buget mic, e nevoit să găsească o soluţie pentru a face o echipă bună, cu care să câştige campionatul. Soluţia i-o dă un economist pe care-l angajează şi care-l ajută să selecţioneze pe baza unor statistici făcute de calculator jucători ieftini, dar promiţători. Dacă metoda a funcţionat...rămâne să vedeţi...

· „War horse” – o poveste despre prietenia dintre un tânăr şi calul lui. Pe mine nu m-a impresionat foarte mult ca mesaj, poate pentru că este un clişeu, am văzut prea multe filme pe tema asta. Unele scene sunt emoţionante, filmul e bine făcut, poate câştiga nişte Oscaruri la capitole tehnice, dar sincer nu ştiu ce caută la categoria „cel mai bun film”.

· “Hugo” este povestea unui orfan care trăieşte într-o gară şi trece prin aventura vieţii încercând să repare un robot lăsat de tatăl lui. Puştiul din rolul principal are cei mai albaştri ochi pe care i-am văzut vreodată. Văzut după „The Artist”, mi-a părut aşa ca o introducere...nu pot să spun că m-a prins.

· “Extremely Loud and Incredibly Close” are ca personaj principal tot un băieţel, Oskar, în vârstă de nouă ani, care e un inventator amator, creator de bijuterii, astro-fizician, interpret la tamburină şi pacifist – un copil minune. Şi el e convins că tatăl lui i-a lăsat un mesaj secret, doar că el, spre deosebire de Hugo are cheia şi caută la ce se potriveşte, pe când Hugo are robotul şi caută cheia. În fine, nu cred că acest film are şanse la titlu...

Despre celelate categorii...data viitoare. Seara bună!