“Am dat şi bacaloriatul ăsta !” am fost tentată să spun precum Caragiale zilele acestea. Eu una am răsuflat uşurată pentru că toţi elevii mei au promovat examenul la limba şi literatura română, însă unii au avut ceva probleme cu matematică, materie ce le dă mereu bătăi de cap.
“Dezastru naţional” s-au grăbit cei din presă a cataloga situaţia. Sistemul e de vină, ministrul, profesorii etc. Tipic pentru noi să dăm mereu vina pe alţii şi să nu ne asumăm responsabilitatea. Aseară am văzut o emisiune pe Antena 3 la care au fost invitaţi 4 elevi din Bucureşti care au luat 10 la Bacalureat, elevii unui liceu cu promovabilitate 0% si elevii de la o casă de copii care au promovat toţi. Am fost impresionată de ceea ce am văzut. O să revin la ceea ce spuneau ei, dar o să-mi permit să fac şi eu propria analiză a ceea ce se întâmplă în învăţământ pentru că eu fac parte din sistem de ani buni şi am văzut multe. Cauzele dezastrului sunt multiple şi o să le enumăr aleatoriu:
1.Frauda care a guvernat până acum examanele şi care acum nu a mai fost posibilă. Mi-e ruşine să accept că unii colegi se compromiteau până acum şi primeau plicul cu bani pentru a-i lăsa pe nefericiţi să copieze. Mi-e ruşine că unii elevi au îndrăznit să spună că au fost stresaţi de camere, când ei stau de dimineaţa până seara în faţa webcam-ului. E penibil că unii au dat vina pe formulările ambigue din subiect, când ei nu sunt în stare să distingă între genurile literare învăţate din clasele primare.
2. Programele stufoase la unele materii şi prea multe materii în general pentru elevii din clasele terminale. Toţi spunem că elevii care fac facultăţi cu profil uman nu au nevoie să ştie integrale şi nu ştiu ce ecuaţii la matematică si invers. Dar nu facem nimic în acest sens. Dintodeauna am spus că nu înţeleg de ce sunt 10 clase obligatorii. Pentru cei mai mulţi dintre elevii noştri asta înseamnă că nu pot fi exmatriculaţi până atunci. Mereu am spus că după cele 10 clase elevii ar trebui să se poată orienta către un profil sau altul şi numărul materiilor pe care le studiază să se înjumătăţească. Cultura generală se poate forma până în clasa a X-a. În anii următori ar trebui să poată aprofunda ceea ce le place: unii discipline umaniste, alţii reale, iar examenul poate că nu ar mai fi o surpriză pentru atâţia.
3. Părinţii – care nu mai au timp pentru copiii lor sau care le acordă prea mult credit. Părinţii au acuzat zilele acestea sistemul şi profesorii, fără să-şi vadă propria vină. Cei mai mulţi însă nu ştiu nici numele dirigintelui copilului sau la ce clasă au învăţat. Şi nu fabulez pentru că am trăit-o pe pielea mea. Nu se interesează de ceea ce fac la şcoală, nu le urmăresc evoluţia, nu se asigură că merg la cursuri şi nu la petreceri. Scot bani la nevoie pentru meditaţii, dar nici atunci nu se asigură că odrasla se duce cu banii la meditaţii şi nu la distracţie. Copiii din emisiunea de aseară erau o dovadă de ce înseamnă implicarea familiei în viaţa lor. Unii aveau părinţi care ar fi făcut orice sacrificiu pentru copiii lor, alţii care nu au avut părinţi s-au avut unii pe alţii şi nişte măicuţe care le-au ţinut loc de mame.
4. Profesorii care sunt la catedră nu din vocaţie sau pasiune, ci pentru că nu au altă alternativă de supravieţuire. Sunt profesor, dar nu pot să nu recunosc că am colegi în sistem care nu au ce căuta la catedră, aşa cum sunt şi medici, preoţi, poliţişti etc. care nu au nimic de-a face cu meseria pe care o practică. În ceea ce priveşte profesorii, situaţia este mai dramatică pentru că, spre deosebire de celelalte meserii amintite, ei nu prea au alte opţiuni de câştig în afară de salariu. Există, desigur, meditaţiile, dar nu toţi au această şansă de câştig deoarece miza examenului e doar pentru foarte puţine materii. Restul, sincer, nu ştiu cum supravieţuiesc. Ştiţi că un debutant ia şase milioane salariu, mai puţin decât femeia de serviciu din şcoală? La ştirile ProTv aud următoarele catalogări ale categoriei din care fac parte: « Profesorii noştri par palide umbre ale predecesorilor. Căutăm degeaba profesorul mândru de meseria lui.» Serios? Şi l-aţi căutat mult? Că eu una sunt foarte mândră de ceea ce fac şi mai ştiu mulţi colegi. Comentariul continua: «Mai există vreun domn Trandafir? Şi-au dat demisia şi au plecat la cules de căpşuni. Profesorii ieşiţi la pensie care sunt rechemaţi la catedră sunt numiţi cu zero respect de elevii lor: obosiţi, expiraţi, dinozauri, mumii.» Cam aşa au fost prezentaţi profesorii în ultimii ani în presă. Ne mai miră de ce nimeni nu dă doi bani pe şcoală?
5. Instabilitatea – s-au succedat din 1990 încoace zeci de miniştri ai învăţământului, fiecare cu viziune proprie asupra sistemului, fiecare dornic să-şi lase amprenta în domeniu. Dar toţi au făcut doar modificări de formă, nu de fond. În niciuna dintre reformele educaţei nu s-a ţinut cont şi de părerea profesorilor, de experienţa lor, de sugestiile pe care le-au făcut.
5. Societatea care promovează nonvalorile, astfel încât copiii care cresc acum nu au niciun reper real. Proverbul «Ai carte, ai parte» devine ridicol în condiţiile în care la tv şi nu numai ni se dau exemple clare de oameni care au ajuns departe fără să fi învăţat prea multe. Nu mai există ruşinea inculturii, pe care eu o trăiesc şi acum uneori. Peste tot se promovează ideea că se reuşeşte doar prin pile şi relaţii, iar copiii chiar cred asta. Tot societatea asta râde de profesori şi de şcoală fără să facă nimic pentru a schimba situaţia. Chiar nimeni nu înţelege că în şcoala asta de care râdem acum se formează viitorul nostru? Ne miră de ce profesorii sunt dezinteresaţi? Ce motivaţie ar avea în afară de cea sufletească? Cine credeţi că mai vine în sistem în condiţiile actuale? Aseară un invitat făcea observaţia că niciunul dintre elevii de 10 nu a amintit numele unui profesor căruia îi este recunoscător sau de care e mândru. Iar acei copii sunt sigură că au avut măcar un profesor extraordinar. De asemenea, dl a observat că niciunul dintre elevii de 10 şi sunt convinsă că nici alţii muuuult mai slabi nu au spus că şi-ar dori să fie profesor. Ce copil în societatea de azi, foarte bine orientată spre câştigul material, şi-ar mai dori să devină profesor cu 6 milioane salariu? Credeţi că are vreunul stofă de martir? Şi cei de la ştiri se grăbesc să ridiculizeze profesorii care dau examenul de titularizare şi iau note jalnice sau copiază…Mie mi se pare tragic că asemenea oameni ajung măcar să dea acest examen. Este clar că sunt doar cei fără alte opţiuni, adică cele mai slabe produse ale învăţamântului superior. Dacă în generaţia mea mai exista câţiva care fac meseria din vocaţie sau pasiune, mi-e teamă că din urmă nu vine nimic. Mă îngrijorează că poate copiii mei (dacă i-oi avea) nu vor mai avea de la cine să înveţe. Societatea nu pare deloc îngrijorată că cei mai buni medici ne pleacă din ţară şi o să ajungem să ne omoare vreun nefericit la o operaţie de apendicită şi nici că există cadre didactice care fac greşeli de ortografie.
Bănuiam ca postarea asta o să se lungeasca peste masură, dar despre asta am foarte multe de spus şi poate că o să mai revin asupra subiectului…eventual după ce primesc ceva feedback şi de la voi. Puteti urmari emisiunea de pe Antena 3 aici: http://inregistrari.antena3.ro/view-Sinteza_Zilei_cu_Mihai_Gadea-12.html (emisiunea din 4 iulie).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu