Nimic important...

Dragii mei, mâine plec la munte pentru câteva zile. Da, ştiu ce credeţi…pe vremea asta... Tocmai m-am uitat la meteo şi o să plouă într-o fericire cât stau eu acolo…dar sper să mă ajute hotelul foarte fain şi ambianţa să uit de vremea de afară. Ne regăsim în weekend, eu cu ceva emoţii pentru elevii mei care vor afla rezultatele la examen. Tuturor, numai bine !

Neguţătorul din Veneţia

Aveţi în faţa 3 cufere: unul de aur, unul de argint şi celălalt de plumb. Dacă viitorul vostru s-ar afla într-unul din aceste cufere, ce aţi alege? Shakespeare vă ajută cu indicii. Un prim indiciu sunt inscripţiile de pe cufere. Pe cel de aur e promisiunea: « Pe mine cin’ m-alege dobândeşte/ Ce inima atâtora pofteşte». Pe cel de argint, stă scris: «Pe mine cin’ m-alege/ Cu ce i se cuvine se alege». Şi, în fine, pe cele de-al treilea se regăseşte avertismentul: «Pe mine cin’ m-alege/ Aruncă la-ntâmplare/ Dă-n trăsnet tot ce are (îşi riscă toate bunurile)». Al doilea indiciu e legat de tema alegerii: căsătoria. Dacă nu aţi citi piesa şi nu aţi văzut filmul, ce aţi alege?

Nu o să vă dezvălui alegerea corectă, că poate aşa vă provoc la lectura piesei sau vizionarea filmului. Şi pentru că probabil cei mai mulţi veţi opta pentru a doua variantă, o să vă spun că filmul este într-adevăr o ecranizare foarte reuşită a operei lui Shakespeare, în regia lui Michael Radford (2004).

Actorii din rolurile principale sunt extraordinari: Jeremy Irons (Antonio), Al Pacino (Shylock), Joseph Fiennes (Bassanio), Lynn Collins (Portia).

Pe lângă tema casătoriei, în piesă se mai regăsesc şi tema antisemitismului, a urii şi a iertării, a hybrisului, a iubirii între personaje aparţinând unor lumi diferite şi chiar a unei posibile relaţii homosexuale, deşi controversată şi ambiguă. La acestea se adaugă atmosfera specifică Veneţiei secolului al XVI-lea, amestecul scenelor comice, jocurilor cu cele tragice.

Mi-era dor să mai văd un film clasic, iar aseară, pe TVR1, l-am văzut. Dacă aţi mai văzut şi voi altele, la fel de reuşite, aştept recomadări:)

Progresul în secolul XXI

Zilele astea cică am intrat în vacanţă, dar nu e deloc aşa din moment ce încă mai merg la şcoală şi înca mai lucrez şi acasă, dar or veni şi ele vremuri mai frumoase. Partea bună e că, nemaiavând de corectat nimic, am citit şi văzut multe filme (o să vă recomand unele), ceea ce mă face întotdeauna să mă simt bine. Postarea de azi porneşte de la un capitol din “Cartea întrebărilor” a Ioanei Pârvulescu, în care autoarea mărturisea că a primit o “scrisoare electronică” (îmi place cum numeşte ea mailul) în care secolul nostru era definit astfel:

“Telefoanele noastre – fără fir

Gătitul – fără foc

Mâncarea – fără grăsime

Dulciurile – fără zahăr

Munca – fără efort

Relaţiile – fără rod

Atitudinile – fără delicateţe

Sentimentele – fără inimă

Politica – fără ruşine

Educaţia – fără valori

Greşelile – fără număr

Argumentele – fără temei

Nevoile – fără sfârşit

Situaţia – fără speranţă“

Concluzia e că progresul din lumea noastră se defineşte, de fapt, printr-o serie întreagă de privaţiuni, de dietă nu numai alimentară, dar mai ales afectivă şi etică.

Şi când te gândeşti că omul secolului XXI se consideră „evoluat“, dar de fapt îi lipsesc atât de multe lucruri care altădată făceau viaţa frumoasă...

Care este cea mai bună apă de băut?

Ca o consecinţă firească articolului despre apă am început să studiez ce fel de apă ar fi mai bine să beau având în vedere ca eu consum apă în cantităţi industriale, deci este ceea ce ajunge în organismul meu în proporţia ce mai mare. Şi după zeci de căutări pe internet, articole studiate, am ajuns la concluzia că există din nou, foarte multe lucruri despre apă pe care nu le ştiam ca de exemplu că dopurile de la apele plate sau minerale au o semnificaţie. Cine naiba ştia asta şi de ce nu există mai multă informare?

Dintre zecile de informaţii citite, cele mai multe lămuriri mi le-a adus un studiu realizat de trei cercetători ştiinţifici de la Facultatea de Ştiinţa Mediului din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, realizat în anul 2008, studiu care ne dă indicii despre calitatea apelor potabile şi minerale din Romania.

APE STUDIATE

Cele 36 de probe analizate au fost: Borsec apa plată şi carbogazoasă, Bucovina apa plată şi carbogazoasă, Poiana Negri natural carbogazoasă şi carbogazoasă, Carpatina Forte şi Light, Izvorul Minunilor Stâna de Vale şi Izvorul Minunilor plată, Roua Munţilor carbogazoasă şi plată, Dorna carbogazoasă şi plată, Tuşnad albastru, Izvorul nou (Izvorul Zânelor) şi Tuşnad verde, Rarăul naturală carbogazoasa, Biborteni Forte (mov) si lejera(verde); Zizin, Talea, Sport Calipso plată, Lipova naturală, Saint Amand, Vera Aqua, Evian, Vittel, Perrier, apa de izvor din municipiul Cluj Napoca zona Cora, apa de izvor din Zalau – Izvorul Crasnei, apa de izvor din municipiul Blaj, apa potabilă de la retelele municipiului Cluj Napoca şi Zalău.

LEGISLAŢIA ÎN VIGOARE

În acest scop, s-au studiat 30 de mărci diferite de ape îmbuteliate existente pe piaţa de retail din Romania (25 româneşti şi 5 straine). Apoi s-a stabilit compatibilitatea lor cu legislaţia apelor potabile din Romania, reglementată de Legea 458 /2002 şi completată de Legea 311/2004. Conform acestor legi: concentratia maximă admisă (CMA) pentru sulfat este 250mg/L, pentru clorură 250mg/L, pentru sodium 200 mg/L, pentru ionii de calciu 100 mg/l şi pentru ionii de magneziu 50mg/L. În cazuri exceptionale, pentru anumite ape minerale forte, se admit concentraţii maxime exceptionale (CMAE) de sulfaţi maxim 400 mg/L, calciu maxim 180mg/L şi magneziu maxim 80mg/L.

APE CARE NU RESPECTĂ LEGISLAŢIA ÎN VIGOARE

Rezultatele obţinute arată că doar 26 de probe din cele 35 analizate respectă, în linii mari, legislaţia, adică 74,28 % din probe. Apele carbogazoase Borsec, Poiana Negri ambele probe, Bucovina carbogazoasă, Dorna carbogazoasă, Tuşnad albastru şi verde şi Biborteni forte au pH 5,5, adică sub limita minimă admisă de legislaţia în vigoare. Concluzia: apele noastre minerale sunt destul de proaste.

Apele minerale carbogazoase Tuşnad verde şi albastră, Borsec, Poiana Negri ambele probe, Dorna carbogazoasă, Biborţeni forte şi lejeră au o concentraţie prea mare de ioni de calciu, peste limita maximă admisă în cazuri excepţionale (180mg/L).

Apa minerală carbogazoasă Borsec, cele două probe de apă Biborţeni şi probele de Tusnad verde şi albastră, depăşesc concentraţia maximă admisă excepţional pentru ionii de magneziu (conţin mai mult de 80mg/L).

Concentratia maximă de sodium a fost depăşită, de asemena, de către patru probe: Biborţeni forte şi lejeră, Poiana Negri carbogazoasă şi natural carbogazoasă, care conţin mai mult de 200mg/L, aşa cum este prevăzut de legislaţia în vigoare.

Concentraţia ionilor de clorură şi sulfaţi a fost respectată de toate probele de apă analizate de cercetatorii clujeni. În raportul prezentat de echipa Universităţii din Cluj, se arată ca doar 15 din cele 35 de probe analizate respectă integral, toate normele legislative în vigoare.

EFECTUL UNOR APE PLATE ASUPRA SĂNĂTĂŢII

Consumul regulat de ape minerale carbogazoase cu conţinut prea ridicat de sodium, calciu şi magneziu sau cu un pH impropriu, pot conduce în timp la îmbolnăvirea rinichilor, stomacului şi ficatului şi la agravarea bolilor cardio-vasculare. Aceste sortimente de ape minerale forte îmbuteliate nu sunt recomandate pentru consum regulat sau îndelungat: Biborţeni, Borsec, Tuşnad, Dorna, Poiana Negri, Izvorul Minunilor.

CONTRAINDICAŢII APE PLATE

· pentru persoanele care suferă de afecţiuni cardio-vasculare - este contraindicat consumul regulat de apă minerală carbogazoasă cu conţinut ridicat de sodium;

· pentru persoanele care suferă de boli ale rinichilor - este contraindicat consumul regulat de apă minerală carbogazoasă;

CELE MAI BUNE APE PLATE DIN ROMÂNIA

În concluzie, o apă ideală de consum zilnic trebuie să fie necarbogazoasă, bogată în ioni de calciu şi magneziu, dar săracă în sodiu, cloruri, nitraţi şi sulfaţi şi doar o parte dintre apele plate, minerale şi carbogazoase comercializate în Romania respectă aceste standarde de calitate. Ele sunt: Borsec apă plată, Carpatina Forte şi Light, Roua Munţilor carbogazoasă şi plată, Dorna plată, Perla Harghitei minerală, Zizin, Sport Calipso apa plată, Lipova naturală, Vera Aqua, Evian, Vittel şi Perrier.

SEMNIFICAŢIA CULORII DOPURILOR DE PE APELE PLATE

Ca urmare a acestui studiu, cercetătorii clujeni au propus standardizarea de către toţi producătorii de ape îmbuteliate din România, a unei culori pentru capac, în funcţie de gradul de mineralizare al apei îmbuteliate, astfel încât consumatorii să înţeleagă mai bine ce cumpară din magazine şi efectele apei minerale pe care o consumă asupra stării lor de sănătate.S-a propus următorul standard:

· Capacul alb - pentru apele cu conţinut redus de minerale;

· Capacul albastru - pentru apele cu un conţinut mediu de minerale, ape de izvor;

· Capacul verde - pentru apele minerale carbogazoase naturale;

· Capacul mov - pentru apele minerale îmbogăţite sau forte, ape minerale medicinale.

CONCLUZII

În concluzie, apa ideală de consum zilnic ar trebui să fie necarbogazoasă, bogată în calciu şi magneziu, dar săracă în sodiu, cloruri şi sulfaţi. Este deci recomandată citirea cu atenţie a tabloului chimic de pe eticheta produsului şi în cazul apei. Deşi am aflat că apa plată cea mai bună este BORSEC, se recomandă schimbarea periodică a sortimentelor de ape plate şi minerale consumate din cauza compoziţiei lor chimice diferite. La un moment dat ne sunt necesare şi alte elemente decât cele din apa pe care o consumăm zilnic.

O alternativă ar fi apa ionizată...dar despre asta într-o postare viitoare...

Sursa: http://robertinob.wordpress.com/2010/05/03/cat-de-sanatoasa-este-apa-minerala-sau-plata-pe-care-o-bem-zilnic/

Ştiaţi că apa are memorie?

Aţi auzit, desigur, de multe ori în jurul vostru oamenii spunând că florile cresc mai repede dacă le vorbeşti frumos sau că mâncarea e mai bună dacă e făcută cu dragoste. Aţi crezut probabil, ca şi mine, că sunt poveşti. Dar până la urmă e doar ignoranţă. Pentru că oamenii de ştiinţă au aflat că, de fapt, apa este elementul comun în toate astea pentru că are memorie, adică are calitatea de transmiţător de tipare enegetice şi informaţie. Apa reţine tot ce înseamnă emoţie, sentimente, energie pozitivă sau negativă. Iubirea măreşte valoarea energetică a apei, pe când ura îi reduce energia.

Am aflat toate astea când am dat întâmplător peste un documentar pe net şi n-am putut să nu mă uit la el până la final. Vi-l recomand şi vouă.

Evident că pe mine m-a fascinat influenţa pe care o pot avea sentimentele umane asupra apei. Şi nu puteam să cred că molecule de apă se cristalizează diferit în funcţie de ceea ce le transmitem. În documentar vedeţi cum arată moleculele unei ape căreia i se transmit sentimente pozitive şi cele ale unei ape căreia i se transmit sentimente negative, cât de diferit arată moleculele de apă care "ascultă" muzica clasică de cele ale unei ape care "ascultă" muzica rock. Cum nu puteam să fac eu studii de laborator, să văd cum se cristalizează apa, am încercat să reproduc un experiment din documentar. Am luat două ramuri de la aceeaşi floare pe care le-am pus în apă în acelaşi timp (în documentar erau pahare cu orez). Unui pahar i-am vorbit frumos, iar altuia urât. O să credeţi că am luat-o razna, dar eram foarte curioasă să vad ce se va întâmpla cu florile. Dacă la început cele două răsaduri arătau astfel:

După aproximativ o săptămână arătau aşa:

Cred că se vede diferenţa. Celui căruia i-am vorbit urât (în stânga) nu are rădăcini aproape deloc şi începuse să se ofilească, avea deja două frunze uscate, pe când celălalt (din dreapta) era plin de rădăcini şi foarte verde.

Cei care au animale pot face un alt experiment din documentar. Să pună animelelor în faţa două boluri, unul cu apă de izvor luată direct de la sursă, iar altul cu apa plată, să vadă ce aleg animalele.

O altă idee fascinantă este că frecvenţa de rostire a unei rugăciuni din orice religie este de 8 hertzi, ceea ce corespunde frecvenţei de oscilaţie a câmpului magnetic terestru. De aceea, o rugăciune rostită cu iubire produce o structură armonică în apă, iar apa se află într-o anumită proporţie în toate alimentele, dar şi în noi înşine (aproximativ 70%). Specialiştii au demonstrat că apa sfinţită are o structura superioară foarte stabilă. De aceea nu se strică în timp.

Concluzia specialiştilor era ca la masă să ne aşezăm bine-dispuşi şi să nu fim în preajma unor persoane distructive, rele, pentru că asta va avea impact asupra sănătăţii noastre. Dar mai ales să avem grijă ce emoţii revarsăm asupra celor din jur şi asupra noastră pentru ca totul se reţine în structura organismului.