Crăciun fericit!

Iată că a trecut luna decembrie şi nu am mai postat deloc pe aici. Cred că a devenit plictisitor deja să mă vait că am avut 180 de teze de corectat şi 100 de portofolii…Dar ăsta e adevărul. Iar între timp a trebuit să-mi rezolv şi treburile cotidiene, să alerg după cadouri, să mă pregătesc de vacanţă, etc. Ca luna asta nu mi s-a mai întâmplat de mult să alerg la propriu pe stradă ca să ajung să fac tot ce mi-am propus într-o zi. Nu ştiu dacă şi voi aveţi aceeaşi senzaţie că timpul nu ne mai ajunge…sau că sunt prea multe de făcut şi nu mai facem faţă. Sau poate nu oi fi eu suficient de organizată…cine ştie ?

Oricum asta e prima zi din această lună când m-am odihnit, am stat, am mâncat, m-am relaxat şi iată...am avut puţin timp să scriu şi câteva rânduri pe blog. Şi e prima dată în viaţa mea când sunt de Crăciun în Bucureşti...că până acum mergeam mereu la ai mei, la Buzău...dar pentru orice există o premieră.

Dragilor, sper că sunteţi alături de cei apropiaţi, în jurul bradului de Crăciun şi în faţa unei mese bogate. Vă doresc să aveţi parte de sărbători frumoase şi un nou an fără criză ! pe curând…sper…

Disimulare…

N-am înţeles niciodată pe oamenii care joacă teatru mai mult decât trebuie, care disimulează permanent încât nici ei nu mai ştiu cine sunt.

Am pretenţia că mă pricep cât de cât la oameni şi cam ştiu cu cine stau de vorbă după prima întâlnire, respectiv primul schimb de replici. Şi mi s-a întâmplat să-mi dau seama imediat dacă o persoană mă agreează sau nu. În cazul în care feedbackul era negativ, nu pricepeam de ce se străduieşte atât de mult să mă facă să pricep contrariul, deşi nu era obligatoriu să ne mai vedem vreodată.

Am constatat că sunt destule persoane care deseori spun oamenilor numai ceea ce vor să audă si niciodată lucruri negative, chiar dacă asta îi consumă psihic destul de mult. Nici asta nu pricep cum este posibil, pentru că dacă pe mine mă deranjează cineva îi spun pe loc ce am de spus. Nu stau eu să mă frământ ore în şir sau zile pentru un…nefericit. Poate aşa am reuşit să-mi păstrez echilibrul în ciuda faptului că sunt «tocată» zilnic…

Nu ştiu cum o fi mai bine sau mai sănătos: să nu spui decât ce vor alţii să audă ca să fii în relaţii bune cu toată lumea sau să spui ceea ce gândeşti despre oameni şi să se trieze cei care rămân...