Dragilor, iar am tras chiulul de pe aici, motivat, desigur…De la 1 septembrie am început să merg la şcoală şi mi s-a dat peste cap tot programul. Iar am fost îngropată în zeci şi sute de hârtii inutile (apropo, noi, profesorii, cred că mâncăm jumătate din pădurile ţării printând sute de hârtii inutile).
A venit şi 12 septembrie, prima zi de şcoală, ziua în care am reluat dirigenţia, după o întrerupere de 2 ani. Adevărul e că îmi doream să formez eu o clasă, aşa cum ştiu mai bine şi să creez legătura aia specială dintre clasă şi diriga. Sper să-mi iasă pentru că după prima impresie o să am ceva de lucru.
M-am bucurat să revăd câţiva din absolvenţii de anul trecut, care au venit probabil să retrăiască începutul de an şcolar dintr-o poziţie detaşată însă. Unii dintre ei studenţi…alţii în căutare încă…însă mă simt legată de toţi de parcă i-aş fi crescut eu…
Ce m-a dat peste cap a fost orarul pentru că în 4 zile din săptămână sunt până la 17.30 în şcoală ceea mă omoară cu zile pentru că nu îmi mai lasă deloc timp şi pentru mine. Sincer chestiuni de genul ăsta ma fac să mă îndepărtez tot mai mult de meseria care îmi place atât de mult.
M-am săturat de birocraţia inutilă, de viziunea limitată, de cerinţele fără acoperire, de pretenţii exagerate, de lipsa de interes şi de cooperare, de impertinenţa şi lipsa de educaţie care creşte de la an şi mă tem că nu voi mai rezista prea mult. Toate astea fac şi cel mai dedicat profesor să cedeze şi se mai întreabă toată lumea de sunt profesorii demotivaţi. Dacă ar fi numai salariu…tot ar fi ceva…dar pe lângă asta şi tot ce am amintit mai sus…parcă e prea mult…O să revin…sper cu o dispoziţie mai bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu