De ce ne merităm soarta?

V-aţi pus vreodată această întrebare ? Nu referitor la destinul propriu…că astă e altă poveste, ci la destinul nostru ca naţie… Nu ne recunoaştem valorile, nu preţuim ceea ce avem şi nu ştim să valorificăm. Mai exact ne cam batem joc de ceea ce ne-a dat Dumnezeu şi asta e firesc să se întoarcă împotriva noastră.

Ultima veste care m-a făcut să spun că ne merităm soarta este o ştire pe care am auzit-o mai de mult la televizor şi am reauzit-o astăzi. Un grup de cercetători români, conduşi de academicianul Laurenţiu M. Popescu, a descoperit telocitele, celule cu un corp extrem de mic dar cu prelungiri lungi, care ar putea ajuta la regenerarea inimii. Cercetătorii români de la Institutul „Victor Babeş” au evidenţiat prezenţa telocitelor în inimă, tub digestiv, dar şi în plămâni, pancreas, uter, pleură. Telocitele ar putea juca un rol important în regenerarea inimii după infractul miocardic dar şi în repararea pulmonară. Mai exact, lucrând în strânsă legătură cu celulele stem, aceste celule ar putea conduce la regenerarea organelor. Ce ar însemna asta pentru oameni? Capacitate de autoregenerare si renunţarea la transplanturi. Doar gândindu-mă la asta, mi-au ieşit ochii ca la melc la auzul veştii şi eram sigură că asta e descoperire de Nobel pentru cercetătorii români. Eu una nu-mi amintesc decât de o descoperire în domeniu a unui cercetător român – cea a lui George Emil Palade, singurul român care a şi luat premiul Nobel. A descoperit ribozomii sau corpusculii lui Palade despre care învăţăm la biologie. Deci, fiind descoperirea mai sus amintită una epocală, care ar fi fost mişcarea firească a statului român? Să investească tot ce poate în continuarea cercetărilor. Ce a făcut statul român? A trimis fondurile către fabricarea unor pantofi medicinali...Să ne mai întrebăm a cui o fi fost firma de pantofi? Mai are sens?

Ce s-a întâmplat pe plan mondial după ce au fost făcute publice rezultatele cercetărilor? Vestea a făcut înconjurul lumii aşa că SUA şi China investesc milioane de euro în continuarea cercetării.

Descoperirile de acest fel nu pot fi brevetate. Ele sunt publicate în reviste de specialitate astfel că orice persoană poate continua cercetările. Cu ce rămâne România în aceste condiţii ? "Cu o mare mulţumire că pe teritoriul ei s-au descoperit telocitele", a spus Laurenţiu M. Popescu. Orice comentariu mi se pare de prisos...

Un nou început…

Dragilor, iar am tras chiulul de pe aici, motivat, desigur…De la 1 septembrie am început să merg la şcoală şi mi s-a dat peste cap tot programul. Iar am fost îngropată în zeci şi sute de hârtii inutile (apropo, noi, profesorii, cred că mâncăm jumătate din pădurile ţării printând sute de hârtii inutile).

A venit şi 12 septembrie, prima zi de şcoală, ziua în care am reluat dirigenţia, după o întrerupere de 2 ani. Adevărul e că îmi doream să formez eu o clasă, aşa cum ştiu mai bine şi să creez legătura aia specială dintre clasă şi diriga. Sper să-mi iasă pentru că după prima impresie o să am ceva de lucru.

M-am bucurat să revăd câţiva din absolvenţii de anul trecut, care au venit probabil să retrăiască începutul de an şcolar dintr-o poziţie detaşată însă. Unii dintre ei studenţi…alţii în căutare încă…însă mă simt legată de toţi de parcă i-aş fi crescut eu…

Ce m-a dat peste cap a fost orarul pentru că în 4 zile din săptămână sunt până la 17.30 în şcoală ceea mă omoară cu zile pentru că nu îmi mai lasă deloc timp şi pentru mine. Sincer chestiuni de genul ăsta ma fac să mă îndepărtez tot mai mult de meseria care îmi place atât de mult.

M-am săturat de birocraţia inutilă, de viziunea limitată, de cerinţele fără acoperire, de pretenţii exagerate, de lipsa de interes şi de cooperare, de impertinenţa şi lipsa de educaţie care creşte de la an şi mă tem că nu voi mai rezista prea mult. Toate astea fac şi cel mai dedicat profesor să cedeze şi se mai întreabă toată lumea de sunt profesorii demotivaţi. Dacă ar fi numai salariu…tot ar fi ceva…dar pe lângă asta şi tot ce am amintit mai sus…parcă e prea mult…O să revin…sper cu o dispoziţie mai bună.